stolă¹ sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 217 / Pl: ~le / E: lat stola] 1 Veșmânt bisericesc în formă de fâșie, pe care îl poartă pe după gât preoții catolici în timpul oficierii diferitelor slujbe Vz patrafir. 2 (Înv) Venit obținut de preot de la serviciul altarului. 3 (Îvr) Rantie (1). 4 (În Ant) Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane peste tunică.