2 intrări
9 definiții
Explicative DEX
STIPULI- elem. „tulpiniță, stipul”. (< fr. stipuli-, cf. lat. stipula)
stipul sn [At: ALEXI, W. / V: ~ă / Pl: ~e, ~i sm / E: lat stipula, fr stipule] Stipelă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stipulă sf vz stipul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIPUL s.m. 1. Stipelă. 2. Stip. [< fr. stipule, cf. lat. stipula – tulpiniță].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIPUL s. m. stipelă. (< fr. stipule, lat. stipula)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stipulă f. Bot. mic apendice la baza frunzelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*stípulă f., pl. e (lat. stipula, dim. d. stipa, paĭ). Bot. Frunzișoară care se află la punctu de unde pornește coada frunzeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
stipul s. m., pl. stipuli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
STIPULI- „tulpiniță, stipul”. ◊ L. stiupula „tulpiniță” > fr. stipuli-, engl. id. > rom. stipuli-. □ ~fer (v. -fer), adj., (despre frunze) prevăzut cu stipule; ~form (v. -form), adj., în formă de apendice foliaceu.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
stipulielement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu semnificația „tulpiniță, stipul”. MDN '00 DETS
etimologie:
- stipuli- MDN '00
- stipula MDN '00 DETS
stipul, stipulisubstantiv masculin
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.