STIPELĂ, stipele, s. f. Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza pețiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axilari. – Din fr. stipelle.

stipelă sf [At: GRECESCU, FL. 23 / V: ~polă / Pl: ~le / E: fr stipelle] (Bot) Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza pețiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axilari Si: stipul.

STIPELĂ, stipele, s. f. Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza pețiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axiali. – Din fr. stipelle.

STIPELĂ, stipele, s. f. Parte a frunzei, formată din două foițe situate la baza codiței care au rolul de a înveli frunza în mugure (și care cad de obicei după dezvoltarea acesteia).

STIPELĂ s.f. (Bot.) Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza unei frunze, care au rolul de a înveli frunza în mugur; stipul. [< fr. stipelle].

STIPELĂ s. f. mic apendice membranos sau foliaceu, în perechi, la baza frunzelor; stipul. (< fr. stipelle)

stipolă^[1] sf vz stipelă corectat(ă)

stipelă s. f., g.-d. art. stipelei; pl. stipele

stipelă s. f., g.-d. art. stipelei; pl. stipele

stipelă s. f., g.-d. art. stipelei; pl. stipele