2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIPULÁ, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare.

STIPULÁ, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare.

STIPULÁ, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act scris. [Convenția] stipulează principii de libertate și egalitate. BOLINTINEANU, O. 457. Unii ctitori stipulară chiar în actele de întemeiere ale mănăstirii lor că așezămîntul patronal, la care ei o închinase, va avea dreptul de a trămite din sînu-i egumeni ca s-o administreze. ODOBESCU, S. II 34.

STIPULÁ vb. I. tr. A introduce, a enunța, a prevedea o clauză, o condiție într-un contract. [< fr. stipuler, cf. lat. stipulare].

STIPULÁ vb. tr. a face o stipulație. (< fr. stipuler, lat. stipulari)

A STIPULÁ ~éz tranz. livr. (clauze, dispoziții etc.) A indica în mod special (într-un act juridic); a specifica. /<fr. stipuler, lat. stipulare

stipulà v. a enunța pozitiv, a conveni despre ceva într’un contract.

stipulă f. Bot. mic apendice la baza frunzelor.

*stípulă f., pl. e (lat. stipula, dim. d. stipa, paĭ). Bot. Frunzișoară care se află la punctu de unde pornește coada frunzeĭ.

*stipuléz v. tr. (lat. stipulari, fr. stipuler). Enunț pozitiv, pun în contract: a stipula o garanție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stipulá (a ~) vb., ind. prez. 3 stipuleáză

stipulá vb., ind. prez. 1 sg. stipuléz, 3 sg. și pl. stipuleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STIPULÁ vb. v. prevedea.

STIPULA vb. a menționa, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili. (Articolul 1 ~ următoarele...)

Intrare: stipula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stipula
  • stipulare
  • stipulat
  • stipulatu‑
  • stipulând
  • stipulându‑
singular plural
  • stipulea
  • stipulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stipulez
(să)
  • stipulez
  • stipulam
  • stipulai
  • stipulasem
a II-a (tu)
  • stipulezi
(să)
  • stipulezi
  • stipulai
  • stipulași
  • stipulaseși
a III-a (el, ea)
  • stipulea
(să)
  • stipuleze
  • stipula
  • stipulă
  • stipulase
plural I (noi)
  • stipulăm
(să)
  • stipulăm
  • stipulam
  • stipularăm
  • stipulaserăm
  • stipulasem
a II-a (voi)
  • stipulați
(să)
  • stipulați
  • stipulați
  • stipularăți
  • stipulaserăți
  • stipulaseți
a III-a (ei, ele)
  • stipulea
(să)
  • stipuleze
  • stipulau
  • stipula
  • stipulaseră
Intrare: stipulă
stipulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)