2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STIPULA, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare.
STIPULA, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
stipula vtr [At: CR (1829), 2912/16 / Pzi: ~lez / E: fr stipuler] 1-2 (Jur; c. i. clauze, principii etc.) A introduce într-o convenție, într-un tratat, într-un contract etc. cu obligația de a fi respectat Vz menționa, prescrie, prevedea, specifica, stabili, statua.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIPULA, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act scris. [Convenția] stipulează principii de libertate și egalitate. BOLINTINEANU, O. 457. Unii ctitori stipulară chiar în actele de întemeiere ale mănăstirii lor că așezămîntul patronal, la care ei o închinase, va avea dreptul de a trămite din sînu-i egumeni ca s-o administreze. ODOBESCU, S. II 34.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIPULA vb. I. tr. A introduce, a enunța, a prevedea o clauză, o condiție într-un contract. [< fr. stipuler, cf. lat. stipulare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIPULA vb. tr. a face o stipulație. (< fr. stipuler, lat. stipulari)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A STIPULA ~ez tranz. livr. (clauze, dispoziții etc.) A indica în mod special (într-un act juridic); a specifica. /<fr. stipuler, lat. stipulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stipulà v. a enunța pozitiv, a conveni despre ceva într’un contract.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stipul sn [At: ALEXI, W. / V: ~ă / Pl: ~e, ~i sm / E: lat stipula, fr stipule] Stipelă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stipulă sf vz stipul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIPUL s.m. 1. Stipelă. 2. Stip. [< fr. stipule, cf. lat. stipula – tulpiniță].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STIPUL s. m. stipelă. (< fr. stipule, lat. stipula)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stipulă f. Bot. mic apendice la baza frunzelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*stípulă f., pl. e (lat. stipula, dim. d. stipa, paĭ). Bot. Frunzișoară care se află la punctu de unde pornește coada frunzeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*stipuléz v. tr. (lat. stipulari, fr. stipuler). Enunț pozitiv, pun în contract: a stipula o garanție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stipula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stipulez, 3 stipulează; conj. prez. 1 sg. să stipulez, 3 să stipuleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stipula (a ~) vb., ind. prez. 3 stipulează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stipula vb., ind. prez. 1 sg. stipulez, 3 sg. și pl. stipulează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stipul s. m., pl. stipuli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STIPULA vb. v. prevedea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STIPULA vb. a menționa, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili. (Articolul 1 ~ următoarele...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stipula, stipulezverb
- 1. A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- [Convenția] stipulează principii de libertate și egalitate. BOLINTINEANU, O. 457. DLRLC
- Unii ctitori stipulară chiar în actele de întemeiere ale mănăstirii lor că așezămîntul patronal, la care ei o închinase, va avea dreptul de a trămite din sînu-i egumeni ca s-o administreze. ODOBESCU, S. II 34. DLRLC
-
etimologie:
- stipuler DEX '09 DEX '98 DN
- stipulare DEX '09 DEX '98 DN