11 definiții pentru stingher stinghere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STINGHÉR, -Ă, stingheri, -e, adj. 1. Care este doar ici și colo; izolat, răzleț, singur. ♦ Care se simte undeva străin, dezorientat, stânjenit. 2. Care a rămas fără pereche; desperecheat. – Et. nec.

STINGHÉR, -Ă, stingheri, -e, adj. 1. Care este doar ici și colo; izolat, răzleț, singur. ♦ Care se simte undeva străin, dezorientat, stânjenit. 2. Care a rămas fără pereche; desperecheat. – Et. nec.

stingher, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (nob) ~e sf / E: nct] 1-2 a, av (D. lucruri, fenomene etc.; adesea adverbial) (Care se află) de unul singur Vz răzleț (1). 3-4 a, av (Care se află) izolat sau situat la distanță de alte lucruri sau fenomene (de același fel) V răzleț (9). 5 a (Pop; d. animale, rar, d. oameni) Care se deosebește, care se remarcă printr-o anumită trăsătură fizică, printr-un defect sau anomalie. 6 a (Rar; d. locuri) Pustiu. 7 a (D. ființe, mai ales d. oameni; adesea urmat de determinări ca „pe lume”, „în lume”) Care trăiește sau care se găsește (de obicei) departe de alte ființe ori de (alți) oameni Si: izolat, pribeag, rătăcit, răzleț, retras, sihastru, singuratic, solitar, (rar) însingurat, pustnic (înv) retirat, (îvr) singurățit, (reg) singuriu. 8 a (D. oameni) Care este separat de lume, de societate Si: izolat, pribeag, rătăcit, răzleț, retras, sihastru, singuratic, solitar, (rar) îngustat, pustnic, (înv) retirat, (îvr) singurățit, (reg) singuriu. 9 a (Rar; d. oameni) Părăsit. 10 a (Reg; d. vite) Fără stăpân. 11 a (Reg; d. oi) Sterpe (25). 12 sf (Trs; Mol) Oaia căreia i s-a tăiat mielul. 13 a (D. oameni) Care este cuprins de starea și de senzația de a nu se simți în largul său sau de un sentiment de reținere (provocat de absența îndrăznelii, a încrederii în sine, de teamă etc.) față de ceva sau de cineva (mai ales de o persoană care impune prin vârstă, prin prestigiu, prin funcție etc.) Si: jenat, rușinat, (rar) silnic (19), stingherit (2), stânjenit (2), (rar) sfiit. 14 a (D. oameni) Care are sentimentul că nu (mai) aparține unei familii, unui grup închis. 15-16 smf, a (Ființă, mai ales om) fără pereche, fără soț. 17 a (D. oameni; pex) Necăsătorit. 18 a (D. obiecte) Care este despărțit, separat de perechea lui Si: descompletat2, desperecheat2 (2), disparat (2). 19 a (Pop; d. vite, mai ales d. boi) Fără pereche (la plug). 20 a (Trs; Mun; d. numere) Impar.

STINGHÉR, -Ă, stingheri, -e, adj. 1. Izolat, răzleț. Se ridicau dealurile înalte, abia deslușite, amenințătoare ca o turmă de vite uriașe, privindu-l pe omul mărunt din mijlocul lor care ara petecul său de pămînt stingher între stînci, tufișuri și rîpe. DUMITRIU, V. L. 5. În curtea largă, înconjurată de acareturi, stătea stingheră o gabrioletă. REBREANU, R. I 162. Nici un fenomen nu poate sta stingher pe lume, despărțit de celelalte. IONESCU-RION, C. 54. 2. Singur (fără familie, rude, tovarăși, prieteni). Ș-apoi dă, și eu nu sînt așa stingher pe lume... Pe lîngă mine tot mai sînt cîteva suflete care se hrănesc și pot să puie umărul la nevoie. La TDRG. Ești mîndră, o zînă cu ochii cerești, Venită anume Din visuri, din basme, să plîngi, să jelești, Stingheră pe lume. NECULUȚĂ, Ț. D. 84. ♦ Care se simte străin într-un loc și se ține la o parte; stînjenit, stingherit. Cei mai mulți dintre tractoriști se tot învîrtiră pe lîngă tractoare, fără de nici un gînd, cu mîinile-n buzunare, stingheri, parcă neîndrăznind să se apuce de ceva. MIHALE, O. 191. S-a oprit... din fluierat, stingher oarecum, rușinat parcă de sine. C. PETRESCU, A. R. 197. 3. Fără pereche, fără soț. Numai eu și cu doamna Rădianu eram stingheri în această adunare de împărecheți. La TDRG. ◊ Fig. O lacrimă stingheră se scurse din ochiul uscat al Surei. SAHIA, N. 106. ♦ Necăsătorit. Eu sînt de părere ca toți cei ce juruiesc credință veșnică fetelor să rămînă stingheri. HOGAȘ, DR. 239.

STINGHÉR ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este despărțit de mediul din jur; separat; răzleț; izolat. Copac ~. 2) (despre persoane) Care se simte înstrăinat, însingurat. 3) rar Care nu are familie; necăsătorit. /Orig. nec.

stingher a. 1. desperechiat, neînvățat la jug; 2. fig. defectuos, izolat: vorbe stinghere. [Tras din stingherì].

stinghér, -ă adj.(din stingheresc). Despărecheat, descompletat: un boŭ stingher, un rînd stingher (compus numai dintr’un soldat din rîndu întîi. Fig. Nemulțămit, trist: a te simți stingher.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stinghér adj. m., pl. stinghéri; f. stinghéră, pl. stinghére

stinghér adj. m., pl. stinghéri; f. sg. stinghéră, pl. stinghére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STINGHÉR adj. 1. descompletat, desperecheat, disparat. (Un pantof ~.) 2. pustiu, singur. (A rămas ~ pe lume.) 3. izolat, singur, străin. (Se simțea ~ în locul acela.) 4. stingherit, stânjenit. (Se simțea ~ în casa directorului.)

STINGHER adj. 1. descompletat, desperecheat, disparat. (Un pantof ~.) 2. pustiu, singur. (A rămas ~ pe lume.) 3. izolat, străin. (Se simțea ~ în locul acela.) 4. stingherit, stînjenit. (Se simțea ~ în casa directorului.)

Intrare: stingher
stingher adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stingher
  • stingherul
  • stingheru‑
  • stinghe
  • stinghera
plural
  • stingheri
  • stingherii
  • stinghere
  • stingherele
genitiv-dativ singular
  • stingher
  • stingherului
  • stinghere
  • stingherei
plural
  • stingheri
  • stingherilor
  • stinghere
  • stingherelor
vocativ singular
plural
stinghere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)