14 definiții pentru stimulent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIMULÉNT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. Spec. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii. – Din stimula. Cf. fr. stimulant.

STIMULÉNT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. Spec. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii. – Din stimula. Cf. fr. stimulant.

STIMULÉNT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează, constituie un impuls, un imbold, un îndemn. Întrecerea socialistă este un puternic stimulent în ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2638. 2. Medicament sau substanță care excită activitatea proprie a unui organ sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii.

STIMULÉNT s.n. 1. Ceea ce stimulează, dă un avânt nou; impuls, imbold, îndemn. 2. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau a unui sistem de organe. [Cf. fr. stimulant].

STIMULÉNT s. n. 1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau sistem de organe. (după fr. stimulant)

STIMULÉNT ~e n. 1) Factor (intern sau extern) care stimulează la o acțiune; îndemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substanță (medicamentoasă) care stimulează activitatea fizică sau psihică a organismului; excitant. ~ cardiac. ~ nervos.~ biogen substanță activă din punct de vedere biologic, care se formează în țesuturile animale și vegetale. /v. a stimula

stimulent n. 1. ceea ce stimulează: a face uz de stimulente; 2. fig. îmboldire: un stimulent în contra apatiei.

*stimulánt, -ă adj. (lat. stimulans, -ántis, fr. -lant). Care stimulează: băutură stimulantă. S. n., pl. e. Băutură saŭ medicament stimulant: cafeaŭa e un stimulant. Fig. Ceĭa ce te face mai harnic: lenea luĭ are nevoĭe de un stimulant. – Fals -lent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stimulént s. n., pl. stimulénte

stimulént s. n., pl. stimulénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STIMULÉNT s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimul. (~ți senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)

STIMULENT s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimul. (~ senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

STIMULÉNT, -Ă, stimulénți, -te, s. m., adj. 3. S. m. (Med.) Stimulent (2). 4. Adj. Care stimulează, stimulator. ◊ Acțiune stimulentă. [folosit în corpul DEX]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dacă ambiția este în sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtuți – Quintilian, „De institutione oratoria”, 1, 2, 22.

Intrare: stimulent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stimulent
  • stimulentul
  • stimulentu‑
  • stimulentă
  • stimulenta
plural
  • stimulenți
  • stimulenții
  • stimulente
  • stimulentele
genitiv-dativ singular
  • stimulent
  • stimulentului
  • stimulente
  • stimulentei
plural
  • stimulenți
  • stimulenților
  • stimulente
  • stimulentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)