16 definiții pentru stigmat stigmată

STIGMÁT, stigmate, s. n. 1. Urmă lăsată de ceva; spec. urmă rușinoasă, semn dezonorant. ♦ Spec. (Înv.) Marcă, ștampilă, semn care se aplica (cu ajutorul unui fier roșu) pe corpul sclavilor sau al delincvenților. ♦ (Rar) Pată de murdărie. 2. (La pl.) Semne ale suferinței fizice, corespunzătoare rănilor lui Hristos răstignit, apărute în urma extazului la unii sfinți și credincioși. 3. (Bot.) Partea superioară a pistilului, pe care se prinde și încolțește polenul. 4. Fiecare dintre cele două deschizături ale traheilor, așezate pe părțile laterale ale corpului unor insecte, miriapode etc. – Din fr. stigmate, lat. stigma, -atis.

STIGMÁT, stigmate, s. n. 1. Urmă lăsată de ceva; spec. urmă rușinoasă, semn dezonorant. ♦ Spec. (Înv.) Marcă, ștampilă, semn care se aplica (cu ajutorul unui fier roșu) pe corpul sclavilor sau al delincvenților. ♦ (Rar) Pată de murdărie. 2. (Bot.) Partea superioară a pistilului, pe care se prinde și încolțește polenul. 3. Fiecare dintre cele două deschizături ale traheilor, așezate pe părțile laterale ale corpului unor insecte, miriapode etc. – Din fr. stigmate, lat. stigma, -atis.

STIGMÁT, stigmate, s. n. 1. Urmă lăsată de ceva; (în special) urmă rușinoasă, semn dezonorant. Stigmatul viciului.Și scrii vers după vers... Și nici nu iei aminte cum unde după unde, Cum oră după oră al vremurilor mers Pe fața ta înseamnă tăcutele-i stigmate. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 27. ♦ Fig. Semn distinctiv, caracteristic; simbol. Fiecare neam, avînd o evoluție proprie ș-un stigmat propriu, se dezvoltă potrivit cu un destin propriu și cuprinde în el viața latentă a generațiilor căzute. SADOVEANU, E. 159. Ai gură de odaliscă și, cu stigmatul ăsta de senzualitate, nu poți sfîrși întotdeauna ce-ai hotărît, cuminte și cu sînge rece, între patru pereți ai camerei. C. PETRESCU, Î. I 13. Văzui venind spre mine fără grabă Un om cu nasul dezolat și mare. Părea că cerul pe figura-i slabă A pus stigmatul dragostei și-al urii, Eternizînd profilul lui de babă. TOPÎRCEANU, B. 88. 2. Marcă, ștampilă care se aplica în trecut (prin ardere) pe corpul sclavilor sau al delincvenților. Este-o crudă profanare Să uiți că mumă ți-e femeia... Nepăsător să pui pe buze o fioroasă sărutare, Precum se pune un stigmat. MACEDONSKI, O. I 81. Ucigător sălbatic de gingașe femei, În veci să porți stigmatul ce-nfiară (= înfierează) pe mișei! ALECSANDRI, T. II 186. ◊ Fig. Minciuna și infamia nu lasă nici un stigmat pe frunte. Nu te înseamnă cu fier roșu sfîrîit în carne. C. PETRESCU, O. P. I 106. ♦ (Glumeț) Pată de murdărie. Alaiul... fu înconjurat de o droaie de copii... cei mai mulți cu obrazurile și cu boturile nespălate. Fiind vremea poamelor ș-a nucilor, stigmatele acestea erau firești și nu dovedeau atît neîngrijirea muierilor, cît lipsa de garduri la livezile din apropiere. SADOVEANU, Z. C. 133. 3. (Bot.) Parte a pistilului, de obicei acoperită cu o secreție lipicioasă, care primește polenul. 4. Fiecare dintre cele două deschizături ale traheelor, așezate pe părțile laterale ale corpului insectelor. – Pl. și: (învechit) stigmaturi (ALECSANDRI, P. III 134). – Variantă: stigmátă (MACEDONSKI, O. I 111) s. f.

stigmát s. n., pl. stigmáte

STIGMÁT s. v. cicatrice, semn, urmă.

STIGMÁT s. (fig.) pecete. (~ul rușinii.)

STIGMÁT s.n. 1. Urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice. ♦ (Fig.) Urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge. ♦ Urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii etc. 2. (Bot.) Partea superioară a stilului, pe care se depune polenul; stigmă. 3. Fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., situate pe părțile laterale ale corpului; stigmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. stigmate, cf. lat., gr. stigma].

STIGMÁT s. n. 1. urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice. 2. urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii, delincvenții etc. ◊ (fig.) urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge. 3. (bot.) partea terminală a stilului (IV), pe care se depune polenul; stigmă. 4. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., pe părțile laterale ale corpului; stigmă. (< fr. stigmate, lat. stigma)

STIGMÁT2 ~e n. 1) bot. Extremitate superioară a pistilului, unde se reține și germinează polenul. 2) zool. Orificiu din regiunea laterală a corpului unor insecte, prin care aerul pătrunde în trahee. /<lat. stigma, ~atis, ngr. stigma, fr. stigmate

STIGMÁT1 ~e n. 1) Semn distinctiv imprimat cu un fier roșu pe corpul sclavilor sau al delincvenților. 2) Semn dezonorant; pată rușinoasă. /<lat. stigma, ~atis, ngr. stigma, ~atos, fr. stigmate

stigmat n. semn de infamie, urmă rușinoasă și funestă: în veci să porți stigmatul ce ’nfioară pe mișei AL. ║ 1. Bot. partea superioară a pistilului; 2. Zool. pl. organe exterioare de respirațiune la insecte.

*stigmát n., pl. e (fr. stigmate, d. vgr. stigma, stigmatos. V. astigmat. Cp. cu stomat). Semn, cicatrice: stigmate de vărsat. Stampilă aplicată pe pelea criminalilor. Fig. Semn, urmă rușinoasă: stigmatu vițiuluĭ se vedea pe fața luĭ. Bot. Partea de sus a pistiluluĭ. Zool. Orificiŭ respiratoriŭ la animalele articulate.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

stigmát s. n., pl. stigmáte

STIGMAT s. (fig.) pecete. (~ rușinii.)

stigmat s. v. CICATRICE. SEMN. URMĂ.

Intrare: stigmat
stigmat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stigmat
  • stigmatul
  • stigmatu‑
plural
  • stigmate
  • stigmatele
genitiv-dativ singular
  • stigmat
  • stigmatului
plural
  • stigmate
  • stigmatelor
vocativ singular
plural
stigmată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stigma
  • stigmata
plural
  • stigmate
  • stigmatele
genitiv-dativ singular
  • stigmate
  • stigmatei
plural
  • stigmate
  • stigmatelor
vocativ singular
plural
stigmat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stigmat
  • stigmatul
  • stigmatu‑
plural
  • stigmaturi
  • stigmaturile
genitiv-dativ singular
  • stigmat
  • stigmatului
plural
  • stigmaturi
  • stigmaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stigmat stigmată

  • 1. Urmă lăsată de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cicatrice
    • 1.1. prin specializare Urmă rușinoasă, semn dezonorant.
      surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Stigmatul viciului.
        surse: DLRLC
      • Și scrii vers după vers... Și nici nu iei aminte cum unde după unde, Cum oră după oră al vremurilor mers Pe fața ta înseamnă tăcutele-i stigmate. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 27.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Semn distinctiv, caracteristic.
      surse: DLRLC sinonime: simbol 3 exemple
      exemple
      • Fiecare neam, avînd o evoluție proprie ș-un stigmat propriu, se dezvoltă potrivit cu un destin propriu și cuprinde în el viața latentă a generațiilor căzute. SADOVEANU, E. 159.
        surse: DLRLC
      • Ai gură de odaliscă și, cu stigmatul ăsta de senzualitate, nu poți sfîrși întotdeauna ce-ai hotărît, cuminte și cu sînge rece, între patru pereți ai camerei. C. PETRESCU, Î. I 13.
        surse: DLRLC
      • Văzui venind spre mine fără grabă Un om cu nasul dezolat și mare. Părea că cerul pe figura-i slabă A pus stigmatul dragostei și-al urii, Eternizînd profilul lui de babă. TOPÎRCEANU, B. 88.
        surse: DLRLC
    • 1.3. prin specializare învechit Marcă, ștampilă, semn care se aplica (cu ajutorul unui fier roșu) pe corpul sclavilor sau al delincvenților.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
      exemple
      • Este-o crudă profanare Să uiți că mumă ți-e femeia... Nepăsător să pui pe buze o fioroasă sărutare, Precum se pune un stigmat. MACEDONSKI, O. I 81.
        surse: DLRLC
      • Ucigător sălbatic de gingașe femei, În veci să porți stigmatul ce-nfiară (= înfierează) pe mișei! ALECSANDRI, T. II 186.
        surse: DLRLC
      • figurat Minciuna și infamia nu lasă nici un stigmat pe frunte. Nu te înseamnă cu fier roșu sfîrîit în carne. C. PETRESCU, O. P. I 106.
        surse: DLRLC
    • 1.4. rar Pată de murdărie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Alaiul... fu înconjurat de o droaie de copii... cei mai mulți cu obrazurile și cu boturile nespălate. Fiind vremea poamelor ș-a nucilor, stigmatele acestea erau firești și nu dovedeau atît neîngrijirea muierilor, cît lipsa de garduri la livezile din apropiere. SADOVEANU, Z. C. 133.
        surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Semne ale suferinței fizice, corespunzătoare rănilor lui Hristos răstignit, apărute în urma extazului la unii sfinți și credincioși.
    surse: DEX '09
  • 3. botanică Partea superioară a pistilului, pe care se prinde și încolțește polenul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: stigmă (subst.)
  • 4. Fiecare dintre cele două deschizături ale traheilor, așezate pe părțile laterale ale corpului unor insecte, miriapode etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: stigmă (subst.)

etimologie: