stern sn [At: KRETZULESCU, A. 33/15 / V: ~um / Pl: ~uri / E: fr sternum] Os lung și plat situat în partea mediană a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule Si: os sternal Vz sternal.

STERN, sternuri, s. n. Os lung și turtit, așezat în mijlocul părții anterioare a pieptului și de care sînt prinse coastele și cele două clavicule.

STERN- v. sterno-.

STERN s.n. (Anat.) Os al pieptului, de care se prind coastele și claviculele. [< fr. sternum, cf. lat. sternum].

STERN-² elem. v. Sterno-.

STERN¹, sternuri, s. n. Os lung și plat al pieptului, de care se prind coastele și claviculele. (din fr., lat. sternum)

STERN ~uri n. anat. Os lung și plat din regiunea anterioară și medie a pieptului, articulat cu coastele și claviculele. /<fr. sternum

*stern n., pl. urĭ (vgr. stérnon). Anat. Osu turtit al peptuluĭ, acela de care-s prinse coastele. V. ĭadeș.

sternum sn vz stern

STERNO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) stern”, „sternal”. [Var. stern-. / < fr. sterno-, cf. lat. sternum].

STERNO- elem. „Stern¹, torace”. (din fr. stern/o/-, cf. lat. sternum, gr. sternon)

stern s. n., pl. sternuri

stern s. n., pl. sternuri

stern s. n., pl. sternuri

STERN-, v. STERNO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., nevralgie a sternului; sin. sternodinie; ~odinie (v. -odinie), s. f., sternalgie*.

STERNO- „stern, torace”. ◊ gr. sternon „piept, torace” > fr. sterno-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. sterno-. □ ~pag (v. -pag), adj., s. m., (monstru) care prezintă sternopagie; ~pagie (v. -pagie), s. f., monstruozitate dublă constînd în alipirea feților la nivelul toracelui prin stern, avînd un ombilic comun; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în sternotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a sternului; ~trib (v. -trib), adj., (despre antere) dispus în așa fel încît transmiterea polenului să aibă loc prin intermediul părții ventrale a insectei polenizatoare.

STERN s. (ANAT.) os sternal.

STERN s. (ANAT.) os sternal.