2 intrări

17 definiții

STERN, sternuri, s. n. Os lung și plat așezat în mijlocul părții anterioare a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule. – Din fr. sternum. Cf. lat. sternum.

STERN, sternuri, s. n. Os lung și plat așezat în mijlocul părții anterioare a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule. – Din fr. sternum. Cf. lat. sternum.

STERN, sternuri, s. n. Os lung și turtit, așezat în mijlocul părții anterioare a pieptului și de care sînt prinse coastele și cele două clavicule.

stern s. n., pl. stérnuri

STERN s. (ANAT.) os sternal.

STERN s.n. (Anat.) Os al pieptului, de care se prind coastele și claviculele. [< fr. sternum, cf. lat. sternum].

STERN1, sternuri, s.n. Os lung și plat al pieptului, de care se prind coastele și claviculele. (din fr., lat. sternum)

STERN-2 elem. v. Sterno-.

STERN ~uri n. anat. Os lung și plat din regiunea anterioară și medie a pieptului, articulat cu coastele și claviculele. /<fr. sternum

*stern n., pl. urĭ (vgr. stérnon). Anat. Osu turtit al peptuluĭ, acela de care-s prinse coastele. V. ĭadeș.

STERNO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) stern”, „sternal”. [Var. stern-. / < fr. sterno-, cf. lat. sternum].

STERNO- elem. „Stern1, torace”. (din fr. stern/o/-, cf. lat. sternum, gr. sternon)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

STERN-, v. STERNO-.~algie (v. -algie), s. f., nevralgie a sternului; sin. sternodinie; ~odinie (v. -odinie), s. f., sternalgie*.

STERNO- „stern, torace”. ◊ gr. sternon „piept, torace” > fr. sterno-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. sterno-.~pag (v. -pag), adj., s. m., (monstru) care prezintă sternopagie; ~pagie (v. -pagie), s. f., monstruozitate dublă constînd în alipirea feților la nivelul toracelui prin stern, avînd un ombilic comun; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în sternotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a sternului; ~trib (v. -trib), adj., (despre antere) dispus în așa fel încît transmiterea polenului să aibă loc prin intermediul părții ventrale a insectei polenizatoare.

Intrare: stern(o)-
Intrare: stern (subst.)
stern (s.n.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stern sternul
plural sternuri sternurile
genitiv-dativ singular stern sternului
plural sternuri sternurilor
vocativ singular
plural

stern (subst.)

  • 1. Os lung și plat așezat în mijlocul părții anterioare a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule; os sternal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

stern(o)- stern sterno

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) stern”, „sternal”, „torace”.
    surse: DN MDN '00 DETS

etimologie: