stern (subst.)

  • 1. Os lung și plat așezat în mijlocul părții anterioare a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule; os sternal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

stern(o)- stern sterno

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) stern”, „sternal”, „torace”.
    surse: DN MDN '00 DETS

etimologie:

O definiție

*stern n., pl. urĭ (vgr. stérnon). Anat. Osu turtit al peptuluĭ, acela de care-s prinse coastele. V. ĭadeș.

Intrare: stern (subst.)
stern (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stern sternul
plural sternuri sternurile
genitiv-dativ singular stern sternului
plural sternuri sternurilor
vocativ singular
plural
Intrare: stern(o)-
prefix (I7-P)
prefix (I7-P)

16 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

STERN, sternuri, s. n. Os lung și plat așezat în mijlocul părții anterioare a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule. – Din fr. sternum. Cf. lat. sternum.

STERN, sternuri, s. n. Os lung și plat așezat în mijlocul părții anterioare a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule. – Din fr. sternum. Cf. lat. sternum.

STERN, sternuri, s. n. Os lung și turtit, așezat în mijlocul părții anterioare a pieptului și de care sînt prinse coastele și cele două clavicule.

stern s. n., pl. stérnuri

STERN s. (ANAT.) os sternal.

STERN s.n. (Anat.) Os al pieptului, de care se prind coastele și claviculele. [< fr. sternum, cf. lat. sternum].

STERN-2 elem. v. Sterno-.

STERN1, sternuri, s.n. Os lung și plat al pieptului, de care se prind coastele și claviculele. (din fr., lat. sternum)

STERN ~uri n. anat. Os lung și plat din regiunea anterioară și medie a pieptului, articulat cu coastele și claviculele. /<fr. sternum

STERNO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) stern”, „sternal”. [Var. stern-. / < fr. sterno-, cf. lat. sternum].

STERNO- elem. „Stern1, torace”. (din fr. stern/o/-, cf. lat. sternum, gr. sternon)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

STERN-, v. STERNO-.~algie (v. -algie), s. f., nevralgie a sternului; sin. sternodinie; ~odinie (v. -odinie), s. f., sternalgie*.

STERNO- „stern, torace”. ◊ gr. sternon „piept, torace” > fr. sterno-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. sterno-.~pag (v. -pag), adj., s. m., (monstru) care prezintă sternopagie; ~pagie (v. -pagie), s. f., monstruozitate dublă constînd în alipirea feților la nivelul toracelui prin stern, avînd un ombilic comun; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în sternotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a sternului; ~trib (v. -trib), adj., (despre antere) dispus în așa fel încît transmiterea polenului să aibă loc prin intermediul părții ventrale a insectei polenizatoare.