2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STERN, sternuri, s. n. Os lung și plat așezat în mijlocul părții anterioare a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule. – Din fr. sternum. Cf. lat. sternum.

STERN, sternuri, s. n. Os lung și plat așezat în mijlocul părții anterioare a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule. – Din fr. sternum. Cf. lat. sternum.

stern sn [At: KRETZULESCU, A. 33/15 / V: ~um / Pl: ~uri / E: fr sternum] Os lung și plat situat în partea mediană a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule Si: os sternal Vz sternal.

STERN, sternuri, s. n. Os lung și turtit, așezat în mijlocul părții anterioare a pieptului și de care sînt prinse coastele și cele două clavicule.

STERN s.n. (Anat.) Os al pieptului, de care se prind coastele și claviculele. [< fr. sternum, cf. lat. sternum].

STERN1, sternuri, s. n. Os lung și plat al pieptului, de care se prind coastele și claviculele. (din fr., lat. sternum)

STERN ~uri n. anat. Os lung și plat din regiunea anterioară și medie a pieptului, articulat cu coastele și claviculele. /<fr. sternum

*stern n., pl. urĭ (vgr. stérnon). Anat. Osu turtit al peptuluĭ, acela de care-s prinse coastele. V. ĭadeș.

STERNO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) stern”, „sternal”. [Var. stern-. / < fr. sterno-, cf. lat. sternum].

STERNO- elem. „Stern1, torace”. (din fr. stern/o/-, cf. lat. sternum, gr. sternon)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

STERN-, v. STERNO-.~algie (v. -algie), s. f., nevralgie a sternului; sin. sternodinie; ~odinie (v. -odinie), s. f., sternalgie*.

STERNO- „stern, torace”. ◊ gr. sternon „piept, torace” > fr. sterno-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. sterno-.~pag (v. -pag), adj., s. m., (monstru) care prezintă sternopagie; ~pagie (v. -pagie), s. f., monstruozitate dublă constînd în alipirea feților la nivelul toracelui prin stern, avînd un ombilic comun; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în sternotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a sternului; ~trib (v. -trib), adj., (despre antere) dispus în așa fel încît transmiterea polenului să aibă loc prin intermediul părții ventrale a insectei polenizatoare.

Intrare: stern (s.n.)
stern1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stern
  • sternul
  • sternu‑
plural
  • sternuri
  • sternurile
genitiv-dativ singular
  • stern
  • sternului
plural
  • sternuri
  • sternurilor
vocativ singular
plural
sternum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stern(o)-
stern2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • stern
prefix (I7-P)
  • sterno
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stern (s.n.) sternum

  • 1. Os lung și plat așezat în mijlocul părții anterioare a toracelui, de care sunt prinse coastele și cele două clavicule; os sternal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

stern(o)- stern sterno

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) stern”, „sternal”, „torace”.
    surse: DN MDN '00 DETS

etimologie: