3 intrări

Articole pe această temă:

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STER, steri, s. m. Unitate de măsură pentru volume egală cu un metru cub, folosită la măsurarea lemnelor așezate în stive. – Din fr. stère.

STER, steri, s. m. Unitate de măsură pentru volume egală cu un metru cub, întrebuințată la măsurarea lemnelor așezate în stive. – Din fr. stère.

STER, steri, s. m. (Adesea ca apoziție pe lîngă «metru») Unitate de volum în sistemul metric, egală cu volumul unei stive de formă cubică, cu latura de un metru și întrebuințată la cubajul lemnelor așezate în stive. Trei metri steri de lemne.Dublu-ster v. dublu2.

STER s.m. Unitate de măsură (egală cu 1 m3), folosită mai ales la cubajul lemnelor de foc. ◊ Dublu-ster = unitate de măsură de volume pentru lemne, egală cu 2 m3. [< fr. stère, it. stero, cf. gr. stereos – solid].

-STÉR2 elem. „volum”. (< fr. -stère, cf. gr. stereos)

STER1 s. m. unitate de măsură pentru volume, egală cu 1 m3, folosită la cubajul lemnelor în stive. (< fr. stère)

STER ~i m. Unitate de măsură pentru volume egală cu un metru cub (folosită la cubajul lemnelor). /<fr. stere

ster m. măsură egală cu un metru cub, de măsurat lemnele de încălzit.

*ster in. (fr. stére, d. vgr. stereós, solid). Rar. Unitatea de măsură a volumuluĭ p. lemnele de foc, egală cu un metru cub (Decaster, zece sterĭ; decister, o zecime din ster).

DÚBLU2, -Ă, dubli, -e, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Cantitate) care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ◊ Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru s. m. = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Adj. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieți (sau fete, mixt) (și eliptic) = partidă de tenis de câmp sau de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (și substantivat, f.) = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. 4. S. n. Motiv folosit în comedie, care constă în aducerea pe scenă a două personaje identice sau asemănătoare. – Din fr. double.

DÚBLU 2, -Ă, dubli, -e, adj. 1. Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult; îndoit. Doză dublă. Rație dublă.Scrisorile există. Ele alcătuiesc pentru mine o armă dublă. SADOVEANU, Z. C. 76. Teofil Steriu își începea ziua cu o cafea cu lapte dublă. C. PETRESCU, C. V. 140. ◊ Cuvînt (vorbă) cu dublu sens = cuvînt cu două înțelesuri; echivoc. În dublu exemplar = în două exemplare. Dublă bărbie v. bărbie. ◊ Compuse: dublu-decalitru (pl. dubli-decalitri) s. m. = unitate de măsură a capacității egală cu 20 de litri (folosită la măsurarea cerealelor); (concretizat) vas cu capacitatea de 20 de litri; dublu-decimetru (pl. dubli-decimetri) s. m. = instrument în formă de riglă avînd lungimea de 20 de centimetri (folosit la măsurarea lungimilor mici); dublu-ster (pl. dubli-steri) s. m. = unitate de măsură a volumului egală cu 2 metri cubi (folosită la măsurarea cubajului lemnelor). ◊ (Substantivat) Mi-a cerut dublul prețului stabilit. 2. Alcătuit din două elemente sau părți identice sau asemănătoare. Ușă dublă. Casetă cu fundul dublu. Fir dublu.Încăperea din fund nu mai e despărțită prin coloane, ci doar printr-o dublă draperie. CAMIL PETRESCU, T. I 83. ◊ (Adverbial, mai ales în expr.) A vedea dublu = a vedea două imagini ale aceluiași obiect, a vedea tulbure. ◊ (Sport) Dublu (băieți sau fete, sau mixt) = partidă de tenis sau de tenis de masă, la care participă cîte doi jucători de o parte și de alta. 3. (Sport, în expr.) Minge dublă = mișcare nereglementară constînd (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau mai multe ori în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în atingerea mingii de două ori de pămînt sau de masă.

DUBLU-STÉR s.m. v. ster [în DN].

antigáng(ster) adj. inv.1. Care este prevăzut cu o instalație specială împotriva hoților ◊ „N-a fost expus ghișeul antigangster inaugurat la Banca Angliei.” Cont. 28 X 66 p. 10. ♦ 2. Care este îndreptat împotriva gangurilor, a bandelor de hoți ◊ „Criminalul J.M. a fost împușcat, vineri, la Paris, în cursul unei acțiuni a brigăzii «antigang», la care au participat 50 de polițiști.” Sc. 4 XI 79 p. 6 (din anti- + gang(ster); cf. fr. antigang; DMN 1966; brigade antigang, DMC 1973)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ster s. m., pl. steri; simb. st

ster s. m., pl. steri; simb. st

!dúblu-stér (du-blu-) s. m., art. dúblul-stér; pl. dúblu-stéri

dúblu-stér s. m. (sil. -blu), pl. dúbli-steri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-STER (-STERĂ) „volum”. ◊ gr. steros „solid, consistent” > fr. -stère, engl. id. > rom. -ster și -steră.

Intrare: ster (subst.)
ster (subst.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ster
  • sterul
  • steru‑
plural
  • steri
  • sterii
genitiv-dativ singular
  • ster
  • sterului
plural
  • steri
  • sterilor
vocativ singular
plural
Intrare: ster (suf.)
ster (suf.)
sufix (I7-S)
  • ster
Intrare: dublu-ster
dublu-ster substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublu-ster
  • dublu-sterul
plural
  • dublu-steri
  • dublu-sterii
genitiv-dativ singular
  • dublu-ster
  • dublu-sterului
plural
  • dublu-steri
  • dublu-sterilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dublu-ster

  • 1. Unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: