3 intrări

16 definiții

STENOZÁ, pers. 3 stenozează, vb. I. Refl. (Med.; despre canale, orificii ale organelor) A se îngusta, a face stenoză. – Din fr. sténoser, engl. stenose.

STENOZÁ, pers. 3 stenozează, vb. I. Refl. (Med.; despre canale, orificii ale organelor) A se îngusta, a face o stenoză. – Din fr. sténoser, engl. stenose.

stenozá vb., ind. prez. 3 sg. stenozeáză

STENOZÁ vb. I. tr., refl. (Med.) A (se) îngusta; a face o stenoză. [< fr. sténoser].

STENOZÁ vb. tr., refl. a face stenoză. (< fr. sténoser, engl. stenoze)

STENÓZĂ, stenoze, s. f. (Med.) Îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism în urma unei cicatrizări, a unei inflamații, a unei tumori etc. – Din fr. sténose.

STENÓZĂ, stenoze, s. f. (Med.) Îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism în urma unei cicatrizări, a unei inflamații, a unei tumori etc. – Din fr. sténose.

STENÓZĂ, stenoze, s. f. Îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism (în urma unei cicatrizări sau a unei tumori). Stenoza pilorului.

stenóză s. f., g.-d. art. stenózei; pl. stenóze

stenóză s. f., g.-d. art. stenózei; pl. stenóze

STENÓZĂ s.f. (Med.) Îngustare (patologică) a unui canal sau a unui orificiu din organism. // -stenoză – element secund de compunere savantă cu semnificația „îngustare”, „strâmtare”. [< fr. sténose, cf. gr. stenos – strâmt].

STENO-, -STENÓZĂ elem. „strâmt, limitat”, „îngustare”; „stenografie”. (< fr. sténo-, -sténose, cf. gr. stenos, stenosis)

STENÓZĂ1 s. f. îngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism. (< fr. sténose)

STENÓZĂ ~e f. med. Stare patologică constând în îngustarea unui canal sau a unui orificiu anatomic (ceea ce produce tulburări în funcționarea organismului). ~ intestinală. ~ aortică. /<fr. sténose


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

-STENOZĂ „îngustare, strîmtare, strictură”. ◊ gr. stenosis „strîmtare, îngustare” > fr. -sténose, germ. id. > rom. -stenoză.

Intrare: stenoza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stenoza stenozare stenozat stenozând singular plural
stenozea stenozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stenozez (să) stenozez stenozam stenozai stenozasem
a II-a (tu) stenozezi (să) stenozezi stenozai stenozași stenozaseși
a III-a (el, ea) stenozea (să) stenozeze stenoza stenoză stenozase
plural I (noi) stenozăm (să) stenozăm stenozam stenozarăm stenozaserăm, stenozasem*
a II-a (voi) stenozați (să) stenozați stenozați stenozarăți stenozaserăți, stenozaseți*
a III-a (ei, ele) stenozea (să) stenozeze stenozau stenoza stenozaseră
Intrare: stenoză (subst.)
stenoză (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular steno stenoza
plural stenoze stenozele
genitiv-dativ singular stenoze stenozei
plural stenoze stenozelor
vocativ singular
plural
Intrare: stenoză (suf.)
stenoză (suf.)
sufix (I7-S)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)