2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stenografa v vz stenografia

STENOGRÁF, -Ă, stenografi, -e, s. m. și f. Persoană care cunoaște și profesează stenografia. – Din fr. sténographe.

STENOGRÁF, -Ă, stenografi, -e, s. m. și f. Persoană care cunoaște și profesează stenografia. – Din fr. sténographe.

STENOGRAFIÁ, stenografiez, vb. I. Tranz. A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul semnelor stenografice. [Pr.: -fi-a] – Din fr. sténographier.

stenograf, ~ă smf [At: CR (1838), 201/20 / Pl: ~i, ~e / E: fr sténographe] Persoană care practică stenografia (12) Si: (înv) tah, tahigraf.

stenografia vt(a) [At: BARIȚIU, P. A. III, 218 / P: ~fi-a / V: (înv) ~fa / Pzi: ~iez / E: fr sténographier] A scrie cu ajutorul semnelor stenografice (1) Si: a tahigrafia.

STENOGRAFIÁ, stenografiez, vb. I. Tranz. A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul stenografiei. [Pr.: -fi-a] – Din fr. sténographier.

STENOGRÁF, -Ă, stenografi, -e, s. m. și f. Persoană care cunoaște și practică stenografia.

STENOGRAFIÁ, stenografiez, vb. I. Tranz. A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul stenografiei. Ilie Pietraru era, pare-se, un țăran veritabil, analfabet cu deosebit talent, ale cărui povești le stenografiau frații Stavri și le dădeau tiparului nealterate. SADOVEANU, E. 164. De-ar putea cineva să stenografieze toate gîndurile care trec prin mintea omului! ALECSANDRI, la CADE.

STENOGRÁF, -Ă s.m. și f. Cel care practică stenografia. [< fr. sténographe].

STENOGRAFIÁ vb. I. tr. A scrie servindu-se de semnele stenografice. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. sténographier].

STENOGRÁF, -Ă s. m. f. cel care practică stenografia. (< fr. sténographe)

STENOGRAFIÁ vb. tr. a scrie cu ajutorul stenografiei. (< fr. sténographier)

STENOGRÁF ~ă (~i, ~e) m. și f. Specialist în stenografie. [Sil. -no-graf] /<fr. sténographe

A STENOGRAFIÁ ~éz tranz. (cuvântări) A înregistra prin intermediul stenografiei. [Sil. -no-gra-fi-a] /<fr. sténographier

stenograf m. cel ce practică arta stenografiei.

stenografià v. a scrie prin stenografie: a stenografia un discurs.

*stenográf, -ă s. (d. stenografie). Care știe stenografia.

*stenografiéz v. tr. (d. stenografie). Scriŭ stenografie, scriŭ după auz discursu cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stenográf (-no-graf) s. m., pl. stenográfi

stenográfă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. stenográfei; pl. stenográfe

arată toate definițiile

Intrare: stenografă
stenografă substantiv feminin
  • silabație: -graf
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stenogra
  • stenografa
plural
  • stenografe
  • stenografele
genitiv-dativ singular
  • stenografe
  • stenografei
plural
  • stenografe
  • stenografelor
vocativ singular
plural
Intrare: stenografia
  • silabație: -gra-fi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stenografia
  • stenografiere
  • stenografiat
  • stenografiatu‑
  • stenografiind
  • stenografiindu‑
singular plural
  • stenografia
  • stenografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stenografiez
(să)
  • stenografiez
  • stenografiam
  • stenografiai
  • stenografiasem
a II-a (tu)
  • stenografiezi
(să)
  • stenografiezi
  • stenografiai
  • stenografiași
  • stenografiaseși
a III-a (el, ea)
  • stenografia
(să)
  • stenografieze
  • stenografia
  • stenografie
  • stenografiase
plural I (noi)
  • stenografiem
(să)
  • stenografiem
  • stenografiam
  • stenografiarăm
  • stenografiaserăm
  • stenografiasem
a II-a (voi)
  • stenografiați
(să)
  • stenografiați
  • stenografiați
  • stenografiarăți
  • stenografiaserăți
  • stenografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • stenografia
(să)
  • stenografieze
  • stenografiau
  • stenografia
  • stenografiaseră
stenografa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)