9 definiții pentru tahigraf (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAHIGRÁF2, tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.

TAHIGRÁF2, tahigrafi, s. m. (Înv.) Stenograf. – Din fr. tachygraphe.

tahigraf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) tachig~ / Pl: ~i sm, ~e sn / E: fr tachygraphe, ger Tachygraph] 1 sm (Înv) Persoană care scrie repede Si: stenograf, (înv) tah. 2 sm (Înv; dep) Persoană care redactează în grabă. 3 s (Îvr) Tahigrafie. 4 sn (Teh) Aparat folosit în topografie, cu care se întocmesc planuri și hărți, constituit dintr-o lunetă care poate pivota în jurul axei sale verticale, situată în mij locul unei planșete-suport, și dintr-un creion-trasor acționat de aparat în timpul observațiilor.

TAHIGRÁF1, tahigrafi, s. m. (Învechit) Stenograf.

TAHIGRÁF2 ~i m. rar Specialist în tahigrafie; stenograf. /<fr. tachygraphe, germ. Tachygraph

*tahigraf, -ă adj. (vgr. tahygráphos, d. tahýs, răpede, și grápho, scriŭ). Stenograf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tahigráf1 (persoană) (înv.) (-hi-graf) s. m., pl. tahigráfi

tahigráf (stenograf) s. m. (sil. -graf), pl. tahigráfi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: tahigraf (persoană)
  • silabație: ta-hi-graf info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tahigraf
  • tahigraful
  • tahigrafu‑
plural
  • tahigrafi
  • tahigrafii
genitiv-dativ singular
  • tahigraf
  • tahigrafului
plural
  • tahigrafi
  • tahigrafilor
vocativ singular
  • tahigrafule
  • tahigrafe
plural
  • tahigrafilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tahigraf (persoană)

etimologie: