17 definiții pentru steajăr steajer stejer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STEÁJĂR, steajăre, s. n. (Pop.) Par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. [Var.: steájer s. n.] – Din sl. stežerŭ.

STEÁJĂR, steajăre, s. n. (Pop.) Par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. [Var.: steájer s. n.] – Din sl. stežerŭ.

steajăr sn [At: VALIAN, V. / V: (înv) staj~, (reg) ~jar, ~jer, ~ejer[1], stre~, șt~ / Pl: ~e / E: bg стежер] 1 (Pop) Par1 (de care se leagă o funie). 2 (Fig; înv) Centru (4). 3 (Pop; spc) Stâlpul din mijlocul ariei de treierat cu cai. 4 (Îe) A-i ajunge (sau a i se apropia sau a i se scurta) cuiva funia la (sau de) ~ A fi într-o situație foarte grea. 5 (Îae) A fi aproape de moarte. 6 (Olt; Mun; spc; îf șteajer, ștejer) Prăjină ascuțită la capete și înfiptă în pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân. 7 (Reg; art) Steaua polară. corectată

  1. În original, variantele stejer și strejăr, fără accent. Le-am accentuiat totuși prin analogie cu celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner

STEÁJĂR, steajăre, s. n. (Popular) Par înfipt în mijlocul ariei de treier, de care sînt legați caii și în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. V. pociumb. Dacă din anul trecut nu se mai află parul... sau steajărul în mijlocul ariei, se pune la loc, bătîndu-se mai afund. PAMFILE, A. R. 201. Cînd zvîrle plugarul cu lopata în sus bucatele... strînse la steajăr, zvîrle și boabe și pleavă. SANDU-ALDEA, la CADE. În bătătură ieșea, Steajăr acolo bătea. MAT. FOLK. 48. – Variantă: steájer (TEODORESCU, P. P. 610) s. n.

steájăr m., pl. stéjerĭ (bg. stežer, stožar, stîlp; sîrb. stožer, steajăr; vsl. stežerŭ, balama [stîlpu balamaleĭ]. V. stejar). Munt. Stîlpu ariiĭ, paru în prejuru căruĭ aleargă caiĭ (ChN. 1, 116, și 2,9) – Și streajăn. (Chir. Grăn.), pl. strejenĭ. V. pivot, babă.

STEÁJER s. n. v. steajăr.

stejer[1] sn vz steajăr corectată

  1. În original, incorect accentuat: stejer. Vezi definiția principală și celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner

streajer[1] sm vz steajăr

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: streajăr LauraGellner

strejer[1] sn vz steajăr[2] corectată

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba și de o greșeală de tipar, pe care nu am putut-o identifica — LauraGellner
  2. În original, tipărit: vz steajer, care te trimite la cuv. steajăr, unde este consemnată și varianta de față — LauraGellner

steajer n. par în mijlocul ariei: strânge funia la steajer. [Bulg. STEJER, bârnă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

steájăr (pop.) s. n., pl. steájăre

steájăr s. n., pl. steájăre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STEÁJERUL s. art. v. steaua polară.

steajerul s. art. v. STEAUA POLARĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

steájer (-re), s. n. – Par înfipt în mijlocul ogorului de care se leagă caii care treieră. – Var. stejer, steajăr. Sl. stežerŭ (Tiktin).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

steájer, steájăre, s.n. (pop.) 1. par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia de înfășoară funia în timpul treieratului. 2. (fig.; înv.) centru. 3. (reg.; în formele: șteajer, ștejer) prăjină ascuțită la capete și înfiptă în pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân; par. 4. (reg.; art.) steaua polară.

Intrare: steajăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • steajăr
  • steajărul
  • steajăru‑
plural
  • steajăre
  • steajărele
genitiv-dativ singular
  • steajăr
  • steajărului
plural
  • steajăre
  • steajărelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • steajer
  • steajerul
  • steajeru‑
plural
  • steajere
  • steajerele
genitiv-dativ singular
  • steajer
  • steajerului
plural
  • steajere
  • steajerelor
vocativ singular
plural
stejer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)