opțiuni
  • info

19 definiții pentru steajăr

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STEAJĂR, steajăre, s. n. (Pop.) Par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. [Var.: steajer s. n.] – Din sl. stežerŭ.

STEAJĂR, steajăre, s. n. (Pop.) Par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. [Var.: steajer s. n.] – Din sl. stežerŭ.

steajăr sn [At: VALIAN, V. / V: (înv) staj~, (reg) ~jar, ~jer, ~ejer[1], stre~, șt~ / Pl: ~e / E: bg стежер] 1 (Pop) Par1 (de care se leagă o funie). 2 (Fig; înv) Centru (4). 3 (Pop; spc) Stâlpul din mijlocul ariei de treierat cu cai. 4 (Îe) A-i ajunge (sau a i se apropia sau a i se scurta) cuiva funia la (sau de) ~ A fi într-o situație foarte grea. 5 (Îae) A fi aproape de moarte. 6 (Olt; Mun; spc; îf șteajer, ștejer) Prăjină ascuțită la capete și înfiptă în pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân. 7 (Reg; art) Steaua polară. corectat(ă)

  1. În original, variantele stejer și strejăr, fără accent. Le-am accentuiat totuși prin analogie cu celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner

STEAJĂR, steajăre, s. n. (Popular) Par înfipt în mijlocul ariei de treier, de care sînt legați caii și în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. V. pociumb. Dacă din anul trecut nu se mai află parul... sau steajărul în mijlocul ariei, se pune la loc, bătîndu-se mai afund. PAMFILE, A. R. 201. Cînd zvîrle plugarul cu lopata în sus bucatele... strînse la steajăr, zvîrle și boabe și pleavă. SANDU-ALDEA, la CADE. În bătătură ieșea, Steajăr acolo bătea. MAT. FOLK. 48. – Variantă: steajer (TEODORESCU, P. P. 610) s. n.

steájăr m., pl. stéjerĭ (bg. stežer, stožar, stîlp; sîrb. stožer, steajăr; vsl. stežerŭ, balama [stîlpu balamaleĭ]. V. stejar). Munt. Stîlpu ariiĭ, paru în prejuru căruĭ aleargă caiĭ (ChN. 1, 116, și 2,9) – Și streajăn. (Chir. Grăn.), pl. strejenĭ. V. pivot, babă.

STEAJER s. n. v. steajăr.

stajar sm vz steajăr

steajer sn vz steajăr

stejer[1] sn vz steajăr corectat(ă)

  1. În original, incorect accentuat: stejer. Vezi definiția principală și celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner

streajer[1] sm vz steajăr

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: streajăr — LauraGellner

strejer[1] sn vz steajăr[2] corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba și de o greșeală de tipar, pe care nu am putut-o identifica — LauraGellner
  2. În original, tipărit: vz steajer, care te trimite la cuv. steajăr, unde este consemnată și varianta de față — LauraGellner

steajer n. par în mijlocul ariei: strânge funia la steajer. [Bulg. STEJER, bârnă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

steajăr (pop.) s. n., pl. steajăre

steajăr (pop.) s. n., pl. steajăre

steajăr s. n., pl. steajăre

steajer, -re.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STEAJERUL s. art. v. steaua polară.

steajerul s. art. v. STEAUA POLARĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

steajer (-re), s. n. – Par înfipt în mijlocul ogorului de care se leagă caii care treieră. – Var. stejer, steajăr. Sl. stežerŭ (Tiktin).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

steajer, steajăre, s.n. (pop.) 1. par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia de înfășoară funia în timpul treieratului. 2. (fig.; înv.) centru. 3. (reg.; în formele: șteajer, ștejer) prăjină ascuțită la capete și înfiptă în pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân; par. 4. (reg.; art.) steaua polară.

Intrare: steajăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • steajăr
  • steajărul
  • steajăru‑
plural
  • steajăre
  • steajărele
genitiv-dativ singular
  • steajăr
  • steajărului
plural
  • steajăre
  • steajărelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • steajer
  • steajerul
  • steajeru‑
plural
  • steajere
  • steajerele
genitiv-dativ singular
  • steajer
  • steajerului
plural
  • steajere
  • steajerelor
vocativ singular —
plural —
strejer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
streajer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stajar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stejer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

steajăr, steajăresubstantiv neutru

  • 1. popular Par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia se înfășoară funia în timpul treieratului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă din anul trecut nu se mai află parul... sau steajărul în mijlocul ariei, se pune la loc, bătîndu-se mai afund. PAMFILE, A. R. 201. DLRLC
    • format_quote Cînd zvîrle plugarul cu lopata în sus bucatele... strînse la steajăr, zvîrle și boabe și pleavă. SANDU-ALDEA, la CADE. DLRLC
    • format_quote În bătătură ieșea, Steajăr acolo bătea. MAT. FOLK. 48. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.