STATIVĂ, stative, s. f. (Pop.) 1. Război de țesut manual. ◊ Expr. A pune pânza în stative cu cineva = a lucra în tovărășie cu cineva, a se asocia cu cineva. 2. Instrument cu ajutorul căruia se întinde pielea vitelor tăiate, spre a fi curățată de păr, folosit în industria casnică. – Din sb. stative.

stativă sf [At: IONESCU, M. 690 / V: ~tevă, stativ sn / A și: stat~ / Pl: ~ve / E: ucr статива] 1 (Pop; mpl) Război². 2 (Îe) A pune pânza în ~ve (cu cineva) A lucra în tovărășie cu cineva. 3 (Îae) A se asocia (cu cineva). 4 (Mol; Trs; prc; lpl) Tălpile războiului². 5 (Reg; prc; lpl) Părțile laterale ale războiului. 6 (Îvr) Meseria țesătorului. 7 (Reg; lpl) Gherghef (1). 8 (Mol; șîs ~ve de întins piele) Suport de lemn folosit la tăbăcărie, pe care se întind pieile de ovine sau de vite spre a fi curățate de păr. 9 (Reg; lpl) Scară (34). 10 (Mol; Trs) „Scaun de înspițat” al rotarului. 11 Capră pentru tăiat lemne. 12 (Mol) Instalație de lemn asemănătoare războiului de țesut, în care sunt vârâți boii sau caii pentru potcovit. 13 (Reg; lpl) Fiecare dintre cele două lemne paralele ale ferăstrăului, de care se leagă pânza.

stativă f. pl. Mold. și Buc. răsboiu de țesuț: niște sumane să le scoată din stative CR. [Serb. STATIVA, lit. ceea ce stă în picioare].

státivă f., pl. e (sîrb. stativa, pl. -ve, d. vsl. stati, stavati, a sta: ceh. stativa. V. stavă). Nord. Războĭ de țesut. Sud. Pl. Niște piese ale acesteĭ mașinĭ.

statevă sf vz stativă

stativ² sn vz stativă

STATIVE s. f. pl. (Reg.) 1. Război de țesut manual. ◊ Expr. A pune pânza în stative cu cineva = a lucra în tovărășie cu cineva, a se asocia cu cineva. 2. Instrument cu ajutorul căruia se întinde pielea vitelor tăiate, spre a fi curățată de păr, folosit în industria casnică. – Din scr. stative.

STATIVE s. f. pl. 1. (Regional) Război de țesut. Au căpătat... niște stative carile se așeza singure și singure țesea. SBIERA, P. 45. Cînd începe a toca la biserică, Zahei al tău cel cuminte fuga și el afară și începe a toca în stative de pîrie păreții casei și duduie fereștile. CREANGĂ, A. 38. Colo lîngă fereastră stau stativele puse. BELDICEANU, P. 68. ◊ Expr. A pune pînză în stative cu cineva = a lucra în tovărășie cu cineva. Presvitera asta... îmi place și mi-i dragă, dar pînză cu dînsa tovărășie n-oi putea pune în stative. SADOVEANU, P. M. 251. 2. (În expr.) Stative de întins piele = instrument de tăbăcărie cu ajutorul căruia se întind pieile spre a fi curățate de păr. După ce s-a curățit de carne, se întinde pielea cu ajutorul stativelor de întins piele. PAMFILE, I. C. 48.

STATIVE f. pl. Instalație casnică pentru țesut; război de țesut. /<ucr., sb. stativa

2) răzbóĭ n., pl. oaĭe (bg. razboĭ = stan, mașină de țesut; sîrb. razboj. V. războĭ 1). Mașină de țesut (în nord státivă). O parte a joagăruluĭ și a moriĭ de vînt. Puntea ferăstrăuluĭ.

!stativă (război de țesut) (pop.) s. f., g.-d. art. stativei; pl. stative

!stativă (război de țesut) (pop.) s. f., g.-d. art. stativei; pl. stative

război¹ (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă războiesc, 3 sg. se războiește, imperf. 1 sg. mă războiam; conj. prez. 1 sg. să mă războiesc, 3 să se războiască; imper. 2 sg. afirm. războiește-te; ger. războindu-mă

război² s. n., pl. războaie

stative (război de țesut) s. f. pl.

stative (de țesut)

stative pl.

stative s. f. pl. – Război de țesut manual. Sb., cr. stative (Cihac, II, 364).

STATIVE s. pl. v. război.

stative s. pl. v. RĂZBOI.

stativă stative, s.f. 1. (pop.; mai ales la pl.) război de țesut. 2. (reg.; la pl.) tălpile războiului. 3. (reg.; la pl.) părțile laterale ale războiului. 4. (înv.) meseria țesătorului. 5. (reg.; la pl.) gherghef. 6. (reg.; în sintagmă) stative de întins piele = suport de lemn folosit în tăbăcărie pentru curățirea de păr a pieilor. 7. (reg.; la pl.) scară. 8. (reg.) scaun de înspițat al rotarului. 9. (reg.; la pl.) capră pentru tăiat lemne. 10. (reg.) instalație de lemn în care sunt potcoviți caii. 11. (reg.; la pl.) fiecare dintre cele două paralele ale ferăstrăului, de care se leagă pânza.