STATIVE s. f. pl. 1. (Regional) Război de țesut. Au căpătat... niște stative carile se așeza singure și singure țesea. SBIERA, P. 45. Cînd începe a toca la biserică, Zahei al tău cel cuminte fuga și el afară și începe a toca în stative de pîrie păreții casei și duduie fereștile. CREANGĂ, A. 38. Colo lîngă fereastră stau stativele puse. BELDICEANU, P. 68. ◊ Expr. A pune pînză în stative cu cineva = a lucra în tovărășie cu cineva. Presvitera asta... îmi place și mi-i dragă, dar pînză cu dînsa tovărășie n-oi putea pune în stative. SADOVEANU, P. M. 251. 2. (În expr.) Stative de întins piele = instrument de tăbăcărie cu ajutorul căruia se întind pieile spre a fi curățate de păr. După ce s-a curățit de carne, se întinde pielea cu ajutorul stativelor de întins piele. PAMFILE, I. C. 48.