8 definiții pentru stafilococ

STAFILOCÓC, stafilococi, s. m. Bacterie sferică ai cărei indivizi se grupează sub formă de ciorchini, care produce procese purulente locale (abcese) sau generalizate (septicemii). – Din fr. staphylocoque.

STAFILOCÓC, stafilococi, s. m. Bacterie sferică ai cărei indivizi se grupează sub formă de ciorchini, care produce procese purulente locale (abcese) sau generalizate (septicemii). – Din fr. staphylocoque.

STAFILOCÓC, stafilococi, s. m. Microb de formă sferică, care produce procese purulente.

stafilocóc s. m., pl. stafilocóci

STAFILOCÓC s.m. Bacterie din grupa cocilor, ai cărei indivizi sunt grupați în ciorchini. [< fr. staphylocoque].

STAFILOCÓC s. m. bacterie sferică purulentă, ai cărei indivizi sunt grupați în ciorchini. (< fr. staphylocoque)

STAFILOCÓC ~ci m. Bacterie sferică, care produce procese purulente. /<fr. staphylocoque


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

stafilocóc s. m., pl. stafilocóci

STAFILO- „ciorchine, uvulă”. ◊ gr. staphyle „ciorchine de struguri” > fr. staphylo-, engl. id., germ. id., it. stafilo- > rom. stafilo-.~coc (v. -coc), s. m., bacterie din clasa schizomicetelor, ai cărei indivizi sînt dispuși în ciorchini; ~dermie (v. -dermie), s. f., afecțiune a pielii și a mucoaselor provocată de stafilococi; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a vălului palatului; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a vălului palatului; ~tom (v. -tom), s. n., instrument folosit în stafilotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a unei tumori a corneei.

Intrare: stafilococ
stafilococ substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stafilococ
  • stafilococul
  • stafilococu‑
plural
  • stafilococi
  • stafilococii
genitiv-dativ singular
  • stafilococ
  • stafilococului
plural
  • stafilococi
  • stafilococilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)