stafilococ sm [At: BIANU, D. S. / Pl: ~oci / E: fr staphylocoque] Germen gram pozitiv dispus în ciorchini, agent patogen al unor infecții în general localizate (foliculite, abcese), dar cu tendințe de generalizare (septicemie).

STAFILOCOC, stafilococi, s. m. Microb de formă sferică, care produce procese purulente.

STAFILOCOC s.m. Bacterie din grupa cocilor, ai cărei indivizi sunt grupați în ciorchini. [< fr. staphylocoque].

STAFILOCOC s. m. bacterie sferică purulentă, ai cărei indivizi sunt grupați în ciorchini. (< fr. staphylocoque)

STAFILOCOC ~ci m. Bacterie sferică, care produce procese purulente. /<fr. staphylocoque

stafilococ s. m., pl. stafilococi

stafilococ s. m., pl. stafilococi

stafilococ s. m., pl. stafilococi

STAFILO- „ciorchine, uvulă”. ◊ gr. staphyle „ciorchine de struguri” > fr. staphylo-, engl. id., germ. id., it. stafilo- > rom. stafilo-. □ ~coc (v. -coc), s. m., bacterie din clasa schizomicetelor, ai cărei indivizi sînt dispuși în ciorchini; ~dermie (v. -dermie), s. f., afecțiune a pielii și a mucoaselor provocată de stafilococi; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a vălului palatului; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a vălului palatului; ~tom (v. -tom), s. n., instrument folosit în stafilotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a unei tumori a corneei.

STAFILOCOC (< fr. {i}; {s} gr. staphyle „ciorchine” + kokkos „bob”) s. m. Gen de bacterii sferice (coci) care formează îngrămădiri asemănătoare unor ciorchini. Unele specii trăiesc pe piele și pe mucoase, la om și la animale, fără a produce neplăceri. Însă în unele cazuri, s. poate fi agent patogen al unor infecții în general localizate (foliculite, abcese, infecții urinare), dar cu tendințe de invadare (septicemie). Printre cele mai agresive specii se numără s. auriu (Staphylococcus aureus).