stafida v vz stafidi

STAFIDĂ, stafide, s. f. Boabă uscată și fără semințe a anumitor specii de struguri (folosită la prepararea unor mâncăruri și prăjituri). [Var.: strafidă s. f.] – Din ngr. stafída.

stafidă sf [At: BIBLIA (1688), 98²/2 / V: (îvp) stra~, (reg) sca~, ~ină, stăf~, stăfige sfp, strafiră, strafită, străf~, străfigă, străfiră / Pl: ~de / E: ngr σταφίδα] Boabă uscată și fără semințe a unor specii de struguri (folosită la prepararea unor prăjituri) Si: (reg) poamă, rozinchină.

stafidi [At: PONTBRIANT, D. / V: ~da / Pzi: ~desc / E: stafidă] 1 vr (D. struguri sau d. boabele lor) A deveni stafide Si: a se usca. 2-3 vtr (Fig; fam; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) A slăbi sau a face să slăbească excesiv. 4-5 vtr (Fam; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) A (se) zbârci (ca o stafidă) din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții etc.

stafină sf vz stafidă

stăfidă sf vz stafidă

stăfige sfp vz stafidă

strafidă sf vz stafidă

strafiră sf vz stafidă

strafită sf vz stafidă

străfigă sf vz stafidă^[1] corectat(ă)

străfiră sf vz stafidă

STAFIDĂ, stafide, s. f. Boabă uscată și fără semințe a anumitor specii de struguri (folosită la prepararea unor mâncăruri și prăjituri). [Var.: strafidă s. f.] – Din ngr. stafídha.

STAFIDĂ, stafide, s. f. Boabă de strugure uscată (folosită la prepararea unor prăjituri). Ți-am adus nohot și stafide. SADOVEANU, O. I 337. Găseau întotdeauna o punguliță cu stafide, cîteva roșcove, covrigi sau bomboane. SAHIA, N. 96. – Variantă: (popular) strafidă (DRĂGHICI, R. 95, ȘEZ. I 37) s. f.

STAFIDI, stafidesc, vb. IV. Refl. (Despre struguri) A se usca. ♦ Fig. (Despre oameni) A se zbîrci (ca o stafidă). V. smochini.

STAFIDĂ ~e f. mai ales la pl. Boabă uscată (și lipsită de semințe) a unor varietăți de struguri. [G.-D. stafidei] /<ngr. stafída

A SE STAFIDI pers. 3 se ~ește intranz. 1) (despre boabe de struguri) A se transforma în stafidă; a-și pierde forma și dimensiunile prin uscare. 2) fig. A deveni asemănător cu o stafidă; a se încreți tare; a se smochini. /Din stafidă

A STAFIDI ~esc tranz. (boabe de struguri) A face să se stafidească. /Din stafidă

stafidă f. boabe de struguri uscați (Astaphis): stafide de Corint [Gr. mod.].

stafídă f., pl. e (ngr. stafida, d. vgr. stafis, -idos; vsl. stapida). Bobiță de strugure (de poamă) uscată: o lădiță de stafide de Cipru. Zbîrcit ca o stafidă, foarte zbîrcit. – În est. strafidă.

stafidésc v. tr. Fac să se zbîrcească ca o stafidă: bătrîneța îl stafidise. V. refl. S’a stafidit de bătrîneță, o babă stafidită. – Și smochinesc (CL. 1919, 3, 213).

strafídă, V. stafidă.

stafidă s. f., g.-d. art. stafidei; pl. stafide

stafidi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă stafidesc, 3 sg. se stafidește, imperf. 1 sg. mă stafideam; conj. prez. 1 sg. să mă stafidesc, 3 să se stafidească; imper. 2 sg. afirm. stafidește-te; ger. stafidindu-mă

stafidă s. f., g.-d. art. stafidei; pl. stafide

!stafidi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se stafidește, imperf. 3 sg. se stafidea; conj. prez. 3 să se stafidească

stafidă s. f., g.-d. art. stafidei; pl. stafide

stafidi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stafidesc, imperf. 3 sg. stafidea; conj. prez. 3 sg. și pl. stafidească

stafidă, -de.

stafidă (-de), s. f. – Boabă de strugure uscată. – Var. strafidă (Mold.). Mr. stăfidă, megl. stăfigă. Ngr. σταφίδα (Roesler 576; Tiktin; Sandfeld 18), cf. calabr. stáfida, bg. stafida, alb. stafidhë. – Der. stafidi, vb. refl. (a se usca, a se descărna), cf. ngr. σταφιδιάζω „a se usca strugurii”. ἔ γινε σταφίδα „s-a sfrijit” (cf. Gáldi 256).

stafidă, stafide s. f. om firav / sfrijit / pipernicit.

stafidi, stafidesc v. r. (d. oameni) a slăbi, a se sfriji

STAFIDĂ s. (reg.) poamă, rozinchină. (Cozonac cu ~e.)

STAFIDĂ s. (reg.) poamă, rozinchină. (Cozonac cu ~.)