STADIE, stadii, s. f. Miră sau riglă gradată în centimetri, folosită în topografie la măsurarea indirectă a distanțelor terestre sau a cotelor relative ale punctelor de pe teren. – Din fr. stadia.

STADIU, stadii, s. n. 1. Fiecare dintre perioadele distincte în evoluția unui proces istoric, social, politic etc. sau a unui fenomen din natură; fază, etapă. 2. Veche unitate de măsură pentru lungime la greci, care varia între 147 și 192 de metri. – Din fr. stade, lat. stadium.

stadie sf [At: N. TEST. (1648), 103^r/17 / Pl: ~ii, (îvr) ~ / E: ngr στάδια, (pll στάδιον)] 1-2 Stadiu (1-2). 3 Riglă de lemn, divizată, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a cotelor în topografie Si: miră.

stadiu sn [At: ȘINCAI, HR. II, 40/17 / V: (îvr) ~um, șt~ / Pl: ~ii, (îvr) ~ri / E: lat stadium, fr stade, ger Stadium] 1 Veche unitate de măsură pentru lungime egală cu aproximativ 125 de pași² Si: stadie (1), stadion (3). 2 Distanță care corespunde unui stadion (1) Si: stadie (2), stadion (4). 3 Stadion (1). 4 (Adesea urmat de determinări) Interval de timp distinct în cadrul evoluției unui proces (economic, social, politic, istoric), a unui fenomen natural, a unei acțiuni etc., caracterizat de obicei prin elemente, evenimente etc. importante Si: etapă (5), fază (2), moment, punct, răstimp, timp, treaptă. 5 (Adesea urmat de determinări) Moment în desfășurarea unui proces, a unui fenomen natural, a unei acțiuni etc., având anumite caracteristici calitative sau cantitative Si: nivel, treaptă. 6 (Med) Fiecare dintre bazele din care este compusă o boală (intermitentă).

stadium sn vz stadiu

STADIE, stadii, s. f. Miră sau riglă gradată în centimetri, care servește în topografie la măsurarea indirectă a distanțelor terestre sau a cotelor relative ale punctelor de pe teren. – Din fr. stadia.

STADIU, stadii, s. n. 1. Fiecare dintre perioadele distincte în evoluția unui proces istoric, social, politic etc. sau a unui fenomen din natură; fază, etapă. 2. Veche unitate de măsură pentru lungime la greci, care varia între 147 și 192 de metri. – Din fr. stade, lat. stadium.

STADIE, stadii, s. f. Miră sau riglă gradată în centimetri, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor terestre sau a cotelor relative ale punctelor de pe teren.

STADIU, stadii, s. n. 1. Fiecare dintre perioadele distincte în evoluția unui proces istoric, social, politic etc. sau a unui fenomen din natură; fază, etapă. Demonul decepționat și pocăit al lui Eminescu este chiar poetul, în unul din stadiile evoluției sale. GHEREA, ST. CR. I 91. 2. (Învechit) Distanță de 125 de pași. Oștile se aflau într-o depărtare de opt stadii. ISPIRESCU, M. V. 40.

STADIE s.f. Vechi instrument pentru măsurarea distanței dintre două puncte. ♦ Miră pentru măsurători cu luneta stadimetrică. [Gen. -iei. / < fr. stadia, cf. gr. stadion].

STADIU s.n. 1. Veche măsură pentru distanțe la greci și romani (în lungime de circa 125 de pași). 2. Etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, a unui proces; fază. [Pron. -diu, pl. -ii. / < lat. stadium, cf. fr. stade].

STADIE s. f. 1. vechi instrument pentru măsurarea distanței dintre două puncte. 2. miră pentru măsurători cu luneta stadimetrică. (< fr. stadia)

STADIU s. n. etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, proces etc.; fază. (< fr. stade, lat. stadium, germ. Stadium)

STADIE ~i f. Instrument pentru măsurarea indirectă a distanțelor în lucrările topografice. [G.-D. stadiei; Sil. -di-e] /<ngr. stadia, fr. stadia

STADIU ~i n. Interval de timp în evoluția unui proces sau a unui fenomen natural sau social; fază; etapă. [sil. -diu] /<lat. stadium, fr. stade, germ. Stadium

stadiu n. 1. arenă de alergat; 2. măsură itinerară (vr’o 185 m.) la Grecii antici; 3. fig. grad de intensitate, starea unui lucru.

*stádiŭ n. (vgr. stádion. V. spațiŭ). La vechiĭ Grecĭ, o măsură itinerară (cam 185 m.). Loc de alergare, lung de un stadiŭ, unde se întreceaŭ la fugă și făceaŭ și alte exercițiĭ: stadiŭ olimpic. Alergătură în stadiŭ. Fig. Grad, treaptă a uneĭ evoluțiunĭ: stadiile uneĭ cariere, uneĭ boale.

stadie (desp. -di-e) s. f., art. stadia (desp. -di-a), g.-d. art. stadiei; pl. stadii, art. stadiile (desp. -di-i-)

stadiu (etapă) [diu pron. dĭu] s. n., art. stadiul; pl. stadii, art. stadiile (desp. -di-i-)

stadie (-di-e) s. f., art. stadia (-di-a), g.-d. art. stadiei; pl. stadii, art. stadiile (-di-i-)

stadiu (etapă) [diu pron. dĭu] s. n., art. stadiul; pl. stadii, art. stadiile (-di-i-)

stadie s. f. (sil. -di-e), art. stadia (sil. -di-a), g.-d. art. stadiei; pl. stadii, art. stadiile (sil. -di-i-)

stadiu s. n. [-diu pron. -diu], art. stadiul; pl. stadii, art. stadiile (sil. -di-i-)

stadiu

stadiu, -dii.

STADIU s. 1. etapă, fază, punct, situație. (În ce ~ se află lucrările începute?) 2. v. fază. 3. v. nivel.

STADIU s. 1. etapă, fază, punct, situație. (În ce ~ se află lucrările începute?) 2. etapă, fază, moment, punct, (fig.) treaptă. (Verificați lucrarea în fiecare ~ al ei.) 3. grad, nivel, treaptă. (~ de dezvoltare.)

STADIU s. n. (Mold., Criș.) Unitate de măsură pentru distanță la greci, echivalînd cu 147-192 m. A: Mergînd înainte ca cinci stadii, săruta unul pre altul cu sărutările ceale de pre urmă. I, 9^r. C: Doi dintr-înșii era, ducîndu-sâ într-aceaea zi întru oraș de departe ca șasăzăci de stadii din Ierusalim. MOL. 1676¹, 200^r. Pentru ce au încălecat într-atîta loc numai 15 stadii'? Stadul iaste o sută de stînjini, carii fac o mie și cinci sute de stînjini. C 1737, 46^r. Variante: stad (C 1737, 46^r). Etimologie: lat. stadium. Cf. p ă p r i ș t e (1).