12 definiții pentru stadiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÁDIU, stadii, s. n. 1. Fiecare dintre perioadele distincte în evoluția unui proces istoric, social, politic etc. sau a unui fenomen din natură; fază, etapă. 2. Veche unitate de măsură pentru lungime la greci, care varia între 147 și 192 de metri. – Din fr. stade, lat. stadium.

STÁDIU, stadii, s. n. 1. Fiecare dintre perioadele distincte în evoluția unui proces istoric, social, politic etc. sau a unui fenomen din natură; fază, etapă. 2. Veche unitate de măsură pentru lungime la greci, care varia între 147 și 192 de metri. – Din fr. stade, lat. stadium.

STÁDIU, stadii, s. n. 1. Fiecare dintre perioadele distincte în evoluția unui proces istoric, social, politic etc. sau a unui fenomen din natură; fază, etapă. Demonul decepționat și pocăit al lui Eminescu este chiar poetul, în unul din stadiile evoluției sale. GHEREA, ST. CR. I 91. 2. (Învechit) Distanță de 125 de pași. Oștile se aflau într-o depărtare de opt stadii. ISPIRESCU, M. V. 40.

STÁDIU s.n. 1. Veche măsură pentru distanțe la greci și romani (în lungime de circa 125 de pași). 2. Etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, a unui proces; fază. [Pron. -diu, pl. -ii. / < lat. stadium, cf. fr. stade].

STÁDIU s. n. etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, proces etc.; fază. (< fr. stade, lat. stadium, germ. Stadium)

STÁDIU ~i n. Interval de timp în evoluția unui proces sau a unui fenomen natural sau social; fază; etapă. [sil. -diu] /<lat. stadium, fr. stade, germ. Stadium

stadiu n. 1. arenă de alergat; 2. măsură itinerară (vr’o 185 m.) la Grecii antici; 3. fig. grad de intensitate, starea unui lucru.

*stádiŭ n. (vgr. stádion. V. spațiŭ). La vechiĭ Grecĭ, o măsură itinerară (cam 185 m.). Loc de alergare, lung de un stadiŭ, unde se întreceaŭ la fugă și făceaŭ și alte exercitiĭ: stadiŭ olimpic. Alergătură în stadiŭ. Fig. Grad, treaptă a uneĭ evolutiunĭ: stadiile uneĭ cariere, uneĭ boale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stádiu (etapă) [diu pron. diu] s. n., art. stádiul; pl. stádii, art. stádiile (-di-i-)

stádiu s. n. [-diu pron. -diu], art. stádiul; pl. stádii, art. stádiile (sil. -di-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STÁDIU s. 1. etapă, fază, punct, situație. (În ce ~ se află lucrările începute?) 2. v. fază. 3. v. nivel.

STADIU s. 1. etapă, fază, punct, situație. (În ce ~ se află lucrările începute?) 2. etapă, fază, moment, punct, (fig.) treaptă. (Verificați lucrarea în fiecare ~ al ei.) 3. grad, nivel, treaptă. (~ de dezvoltare.)

Intrare: stadiu
  • pronunție: -diu pr. -dĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stadiu
  • stadiul
  • stadiu‑
plural
  • stadii
  • stadiile
genitiv-dativ singular
  • stadiu
  • stadiului
plural
  • stadii
  • stadiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)