STACOJIU, -IE, (1) stacojii, adj., s. n. 1. Adj. De culoare roșie-aprins (ca a stacojului sau ca a racului fiert). 2. S. n. Culoare stacojie (1). [Var.: (reg.) stacoșiu, -ie adj.] – Stacoj + suf. -iu.

stacojiu, ~ie [At: PISCUPESCU, O. 260/22 / V: ~oșiu, ~oziu, străcoșiu / Pl: ~ii, (rar) ~iuri sn / E: stacoj + -iu] 1-2 a, av De culoare roșu aprins (ca racul fiert) Si: carmin (2), (pop) cărămiziu (2), (reg) stanculiu (1-2). 3 a (Rar) Care are reflexe roșietice Si: roșcat. 4 sn Culoare stacojie (1).

STACOJIU, -IE, stacojii, adj. De culoare roșu-aprins (ca a stacojului sau ca a racului fiert). [Var.: (reg.) stacoșiu, -ie adj.] – Stacoj + suf. -iu.

STACOJIU, -IE, stacojii, adj. Care are culoarea roșie-aprinsă (ca a stacojului sau a racului fiert). De sub căciula naltă și ascuțită... ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. SADOVEANU, O. II 560. Un general obez, stacojiu ca un rac fiert. C. PETRESCU, Î. II 70. Uitîndu-se la învălitoarea cu care dormise acoperit, văzu că e de catifea stacojie țesută cu fir de aur. CARAGIALE, P. 132. Să-mi pun rochia cea de catife roșie și turlubanu cel cu pene stacojii. ALECSANDRI, T. 414. – Variantă: (Mold.) stacoșiu, -ie (NEGRUZZI, S. I 148) adj.

STACOJIU ~e (~i) Care este de culoare roșie aprinsă; de culoarea homarului sau a racului fiert. /stacoj + suf. ~iu

stacojiu a. roșu deschis (ca stacojul).

stacojíŭ și stacoșíŭ, -íe adj. (d. stacoj, -coș). Ca stacoșu fert (roș aprins, nărămzat). – Mold. sud. și stocoșiŭ. V. leochiŭ.

stacoșiu, ~ie a vz stacojiu

stacoziu, ~ie a vz stacojiu

străcoșiu, ~ie a vz stacojiu

stacojiu² s. n., art. stacojiul corectat(ă)

stacojiu¹ adj. m., f. stacojie; pl. m. și f. stacojii corectat(ă)

stacojiu adj. m., f. stacojie; pl. m. și f. stacojii

*stacojiu s. n., art. stacojiul

stacojiu adj. m., f. stacojie; pl. m. și f. stacojii

stacojiu

stacojiu, -jie; -jii m. și f.

STACOJIU adj. carmin (invar.), (pop.) cârmâziu. (O petală ~.)

STACOJIU adj. carmin (invar.), (pop.) cîrmîziu. (O petală ~.)