stabilizare sf [At: TITULESCU, D. 251 / Pl: ~zări / E: stabiliza] 1 Operația, procesul etc. de a deveni stabil (1) Si: consolidare (1), fixare (1), întărire. 2 Stabilire (1). 3 (Șîs ~ monetară) Fixare și menținere a valorii monedei naționale la un anumit curs. 4 (Ccr) Ansamblu de măsuri luate pentru stabilizare (3). 5 (Chm) Operație prin care se asigură proprietăți constante unui produs chimic în condiții de depozitare, transport sau exploatare.

STABILIZARE, stabilizări, s. f. 1. Consolidare, întărire. 2. Fixarea valorii unei monede la un anumit curs.

STABILIZARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) stabiliza și rezultatul ei; consolidare; (spec.) ansamblu de măsuri luate de către stat pentru întărirea monedei naționale. 2. Operație prin care se asigură proprietăți constante unui produs chimic în condiții de depozitare, de transport sau exploatare. [< stabiliza].

STABILIZARE s. f. 1. acțiunea de a (se) stabiliza; (spec.) ansamblu de măsuri luate de către stat pentru întărirea monedei naționale. 2. operație prin care se asigură proprietăți constante unui produs chimic în condiții de depozitare, de transport sau exploatare. ◊ tratament chimic sau mecanic pentru mărirea stabilității unui teren de construcții. (< stabiliza)

stabiliza [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 16 / Pzi: ~zez / E: fr stabiliser] 1-2 vtr A deveni sau a face să devină stabil (1) Si: a (se) consolida (1-2), a (se) fixa (1), a (se) întări. 3 vr (D. oameni sau d, populații) A se stabili (1). 4 vt (C.i. valoarea monedei naționale) A fixa și a menține la un anumit curs. 5 vt (C.i. sisteme fizice, chimice sau tehnice, produse etc.) A efectua operațiile care asigură stabilitatea (8).

STABILIZA, stabilizez, vb. I. 1. Refl. A se consolida, a se face trainic, a se întări. 2. Tranz. A face ca un obiect să devină stabil. ♦ A face stabilă puterea de cumpărare a unei monede (fixînd-o la un anumit curs).

STABILIZA vb. I. 1. refl. A se consolida, a se întări. 2. tr. A fixa, a mări, a asigura puterea de cumpărare a monedei naționale. 3. tr. A asigura în timp proprietăți constante unui produs chimic. [Cf. fr. stabiliser].

STABILIZA vb. I. refl. a se consolida, a se întări. II. tr. 1. a fixa, a asigura puterea de cumpărare a monedei naționale. 2. a asigura în timp proprietăți constante unui produs chimic. (< fr. stabiliser)

A STABILIZA ~ez tranz. 1) A face să se stabilizeze. 2) chim. (substanțe) A face să nu se descompună (ușor) într-o reacție. /<fr. stabiliser

A SE STABILIZA pers. 3 se ~ează intranz. (despre valori monetare) A deveni stabil. /<fr. stabiliser

stabilizéz v. tr. (d. stabil). Fin. Fixez, fac să nu maĭ oscileze: a stabiliza o valută.

stabilizare s. f., g.-d. art. stabilizării; pl. stabilizări

stabilizare s. f., g.-d. art. stabilizării; pl. stabilizări

stabilizare s. f., g.-d. art. stabilizării; pl. stabilizări

stabiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stabilizez, 3 stabilizează; conj. prez. 1 sg. să stabilizez, 3 să stabilizeze

stabiliza (a ~) vb., ind. prez. 3 stabilizează

stabiliza vb., ind. prez. 1 sg. stabilizez, 3 sg. și pl. stabilizează

STABILIZARE s. 1. (FIN., EC.) stabilizare bănească = reformă monetară, stabilizare monetară; stabilizare monetară = reformă monetară, stabilizare bănească. 2. consolidare, întărire. (~ situației lor.)

STABILIZARE s. 1. fixare. (~ cursului monedei.) 2. consolidare, întărire. (~ situației lor.)

STABILIZA vb. 1. a fixa. (A ~ cursul monedei naționale.) 2. v. consolida.

STABILIZA vb. 1. a fixa. (A ~ cursul monedei.) 2. a se consolida, a se întări. (Situația lor s-a ~.)

A stabiliza ≠ a destabiliza

DISPOZITIV DE STABILIZARE suprafață textilă sau parașută cu rol de stabilizare a căderii libere a unui parașutist sau a unui tandem de parașutiști.

STABILIZARE (< stabiliza) s. f. 1 Acțiunea de a (se) stabiliza și rezultatul ei; consolidare. ◊ Stabilizarea taluzelor = ansamblu de operații efectuate în scopul evitării degradării unui dig, a unui baraj etc. sub acțiunea cursului de apă sau a altor agenți externi. Stabilizarea fibrelor = ansamblu de tratamente aplicat în special fibrelor sintetice, în scopul micșorării tensiunilor în fibre în cursul proceselor tehnologice ulterioare și al evitării contracțiilor sau a altor deformații în cursul operațiilor tehnologice de finisare și în cursul exploatării. 2. Operație prin care se asigură proprietăți constante unui produs chimic în condiții de depozitare, transport sau exploatare (ex. s. gazolinei și a benzinei prin îndepărtarea produselor prea volatile). 3 (EC.) S. bănească = ansamblu de măsuri luate de către stat pentru a face ca moneda națională să devină stabilă.