2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stabilă sf vz stabile

STABÍL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. – Din lat. stabilis.

STABÍL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. – Din lat. stabilis.

stabil, ~ă [At: IORGOVICI, O. 67/7 / A și: stab~ / V: (îvr) ~e / Pl: ~i, ~e / E: lat stabilis, ~e, it stabile] 1 a (D. obiecte, mai ales d. construcții, poduri; îoc mobil) Care este bine așezat, fixat etc. și nu se clatină, nu se răstoarnă etc. Si: fix (1), imobil, neclintit, nemișcat, (rar) nemișcător, stătător (1), (înv) neclătit, nesimțit, nestrămutat. 2 a Care nu-și schimbă locul sau poziția Si: fix (1), imobil, neclintit, nemișcat, (rar) nemișcător, stătător (8), (înv) neclătit, nesmintit, nestrămutat. 3 a (Reg; îs) Vinchi ~ Colțar (de tâmplărie). 4 a (D. așezări omenești, domicilii, sedii etc.; îoc provizoriu) Care are un loc în spațiu definitiv (și bine delimitat). 5 a (Nob) Inert. 6 a (Rar; d. populații; îoc nomad) Sedentar. 7 a (Rar; d. oameni) Sedentar. 8 a (D. sisteme fizice, chimice sau tehnice) Care prezintă stabilitate (10). 9 a (Chm; d. substanțe) Care nu se descompune de la sine. 10 a (Chm; d. substanțe) Care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. 11 a (D. fenomene, stări, procese etc. naturale sau sociale, d. evenimente etc.) Care nu se schimbă, nu fluctuează etc. Si: constant (1), fix (5), invariabil, neclintit, neschimbat, neschimbător, statornic (8), (rar) neatins, nefluctuant, nevariabil, (înv) neclătit, nevătămat. 12 a (D. fenomene, stări, procese etc. naturale sau sociale, d. evenimente etc.) Care nu este supus schimbărilor, fluctuațiilor etc. 13 a (Mai ales d. oameni sau d. manifestările lor) Care nu poate fi clintit sau schimbat (ușor) Si: ferm (1), hotărât2 (15), nestrămutat, statornic, (înv) neurnit. 14 a (Mai ales d. stări, situații, relații etc.; îoc efemer) Care există mult timp. 15-16 a, av (Care se întinde) pe o perioadă lungă de timp Si: dăinuitor, durabil (3), statornic (10-11), trainic, (rar) stătător V permanent.

STABÍL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. (Despre obiecte) Care e bine așezat, bine fixat, care nu se răstoarnă, nu se clatină; solid. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine, care nu poate fi descompus decît cu greu într-o reacție. 2. (Despre abstracte) Care nu e supus fluctuațiilor, care nu se schimbă; statornic, ferm. Timp stabil. Valută stabilă.Echilibru stabil v. echilibru. 3. (Despre populații, în opoziție cu nomad) Care locuiește permanent în același loc, statornic. Populație stabilă.

STABÍL, -Ă adj. 1. Trainic, bine așezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanțe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile].

STABÍL, -Ă adj. 1. trainic, bine așezat, solid. ◊ (despre substanțe) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ◊ durabil, permanent. 3. (despre populații) care locuiește permanent în același loc. (< lat. stabilis, it. stabile)

STABÍL ~ă (~i, ~e) 1) Care rămâne în aceeași stare; bine așezat sau fixat; neclintit; imobil. 2) Care se menține la același nivel; cu nivel constant; neschimbat; statornic. 3) Care locuiește permanent în același loc; cu loc de trai neschimbat; sedentar. /<lat. stabilis, it. stabile

stabil a. 1. statornic; 2. fig. durabil.

*stábil, -ă adj. (lat. stábilis, d. stare, a sta în picioare). Bine așezat (înțepenit, fundat): casă stabilă. Mec. Echilibru stabil, starea unuĭ corp care, dacă e clătinat, pin simplu efect al greutățiĭ luĭ, îșĭ reĭa prima pozițiune. Fig. Statornic, durabil: pace stabilă. S. f. Motor (vapor) stabil. Adv. În mod stabil. – Fals stabíl (maĭ ales că fr. e stable!).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stabíl adj. m., pl. stabíli; f. stabílă, pl. stabíle

stabíl adj. m., pl. stabíli; f. sg. stabílă, pl. stabíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STABÍL adj. 1. v. fix. 2. fix, permanent, statornic. (O așezare ~.) 3. fixat, sedentar, statornic, (înv.) așezător, stătător. (Populații ~.) 4. statornic, (pop.) vătraș. (Țigani ~.) 5. v. consecvent. 6. v. durabil.

STABIL adj. 1. fix, imobil, neclintit, nemișcat, (rar) nemișcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (Un stîlp ~.) 2. fix, permanent, statornic. (O așezare ~.) 3. fixat, sedentar, statornic, (înv.) așezător, stătător. (Populații ~.) 4. statornic, (pop.) vătraș. (Țigani ~.) 5. consecvent, constant, neschimbat, neschimbător, statornic. (~ în sentimente.) 6. durabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.)

Stabil ≠ fluctuant, instabil, mobil, neconstant, schimbător, variabil, nestabil

Intrare: stabilă
stabilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stabil
stabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stabil
  • stabilul
  • stabilu‑
  • stabi
  • stabila
plural
  • stabili
  • stabilii
  • stabile
  • stabilele
genitiv-dativ singular
  • stabil
  • stabilului
  • stabile
  • stabilei
plural
  • stabili
  • stabililor
  • stabile
  • stabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)