13 definiții pentru stăruitor

STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pr.: -ru-i-] – Stărui + suf. -tor.

STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pr.: -ru-i-] – Stărui + suf. -tor.

STĂRUITÓR, -OÁRE, stăruitori, -oare, adj. 1. Care stăruie, care insistă; insistent. (Adverbial) Culai și-a ațintit stăruitor ochii asupra femeii. SADOVEANU, N. F. 118. Eu caut în natură pretutindeni Ideile, Adînc și răbdător Deci le pîndesc prelung, stăruitor. CAMIL PETRESCU, V. 9. 2. Perseverent, neclintit, ferm, tenace. Unde-aș mai găsi un al doilea amic atît de devotat ca tine și mai ales atît de stăruitor în dovezile de amiciție. C. PETRESCU, A. R. 29. Cînd cineva va avea stăruitoare silință și răbdare, poate săvîrși toate acele lucruri ce le socotește neputincioase. DRĂGHICI, R. 87. ♦ Persistent. (Poetic) O singură stea mai lucea, stăruitoare, departe peste acoperișuri. ANGHEL, PR. 7.

stăruitór (-ru-i-) adj. m., pl. stăruitóri; f. sg. și pl. stăruitoáre

stăruitór adj. m. (sil. -ru-i-), pl. stăruitóri; f. sg. și pl. stăruitoáre

STĂRUITÓR adj., adv. 1. adj. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om stăruitor în acțiunile începute.) 2. adj. v. tenace. 3. adj. v. perseverent. 4. adj. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, sârguitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi stăruitoare.) 5. adv. v. insistent. 6. adj. v. încăpățânat. 7. adj. persistent. 8. adj., adv. v. serios.

Stăruitor ≠ nestăruitor

STĂRUITÓR1 adv. Cu stăruință. /a stărui + suf. ~tor

STĂRUITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care stăruie, perseverează (în atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. [Sil. -ru-i-] /a stărui + suf. ~tor

stăruitór, -oáre adj. Care stăruĭe, insistent. Persistent: muncă stăruitoare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

STĂRUITOR adj., adv. 1. adj. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acțiunile începute.) 2. adj. perseverent, răbdător, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. adj. dîrz, îndîrjit, perseverent, tenace. (Muncă ~.) 4. adj. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. adv. insistent, (înv. și reg.) tare. (O roagă ~ să...) 6. adj. ambițios, încăpățînat, îndărătnic, îndîrjit, perseverent. (Se dovedește extrem de ~ în atingerea țelurilor sale.) 7. adj. persistent. (Dureri ~.) 8. adj., adv. serios, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.)

LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS (lat.) munca stăruitoare învinge totul – Vergiliu, „Georgica”, 1, 145-146.

Intrare: stăruitor
stăruitor adjectiv
  • silabisire: -ru-i-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stăruitor stăruitorul stăruitoare stăruitoarea
plural stăruitori stăruitorii stăruitoare stăruitoarele
genitiv-dativ singular stăruitor stăruitorului stăruitoare stăruitoarei
plural stăruitori stăruitorilor stăruitoare stăruitoarelor
vocativ singular
plural