15 definiții pentru stârpitură sterpitură stirpitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂRPITÚRĂ, stârpituri, s. f. 1. Ființă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; avorton. 2. (Pop.) Femeie stearpă; animal sterp. – Stârpi + suf. -tură.

STÂRPITÚRĂ, stârpituri, s. f. 1. Ființă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; avorton. 2. (Pop.) Femeie stearpă; animal sterp. – Stârpi + suf. -tură.

stârpitu sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) stăr~, (înv) ster~, stir~ / Pl: ~ri / E: stârpi + -tură] 1 (Pop; adesea prt) Femeie stearpă (19) Si: sterpătură (2), sterpăciune (5) Vz: sterpălău (3). 2 (Reg) Femeie care a născut și nu are lapte. 3 (Pop) Femelă (de obicei oaie, vacă etc.) stearpă (17) Si: (pop) sterpătură (1), (reg) sterpăciune (6) Vz: sterpălău (1). 4 Făt născut prematur Si: lepădătură, (liv) avorton (1), (reg) sterpăciune (8). 5 (Pex; adesea prt) Ființă (mai ales persoană) insuficient dezvoltată Si: lepădătură, (liv) avorton (2), (reg) sterpăciune (9). 6 (Pgn) Pocitanie. 7 (Îvr; îf stărpitură) Avort (1).

STÂRPITÚRĂ ~i f. Ființă insuficient dezvoltată din punct de vedere fizic; chircitură; avorton. /a stârpi + suf. ~ură

stârpitură f. 1. copil lepădat; 2. pocitură: stârpitură de om.

sterpitu sf vz stârpitură

stirpitu sf vz stârpitură

STÎRPITÚRĂ, stîrpituri, s. f. Ființă degenerată, nedezvoltată la trup, pipernicită și pocită; pocitanie, pocitură. [Țapul] întăi era o stîrpitură, mic și prizărit de-l da vîntul jos. SADOVEANU, O. VI 103. Și de-ar fi macar ceva mai chipeș, dar e o stîrpitură de om, bre, numai de-o șchioapă. HOGAȘ, DR. II 131. Nu putură face și ei măcar o stîrpitură de copil. ISPIRESCU, L. 133.

stîrpitúră f. (d. stîrpit, part. d. stîrpesc 1). Ființă degenerată (prea mică, nedezvoltată), pitic: cine-ĭ stîrpitura așta? Pele de mel avortat (V. bașcaliŭ). Oŭ mic nedezvoltat pe care-l fac unele găinĭ cînd pestesc (părăsitură).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stârpitúră s. f., g.-d. art. stârpitúrii; pl. stârpitúri

stârpitúră s. f., g.-d. art. stârpitúrii; pl. stârpitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STÂRPITÚRĂ s. v. avorton.

STÂRPITÚRĂ s. 1. lepădătură. 2. pocitanie, pocitură, (reg.) sterpăciune, (livr. fig.) avorton. (O ~ de copil.) 3. (fig.) leșinătură. (O ~ de pisică.)

STÎRPITU s. 1. lepădătură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decît o ~.) 2. pocitanie, pocitură, (reg.) sterpăciune, (livr. fig.) avorton. (O ~ de copil.) 3. (fig.) leșinătură. (O ~ de pisică.)

Intrare: stârpitură
stârpitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârpitu
  • stârpitura
plural
  • stârpituri
  • stârpiturile
genitiv-dativ singular
  • stârpituri
  • stârpiturii
plural
  • stârpituri
  • stârpiturilor
vocativ singular
plural
sterpitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stirpitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.