13 definiții pentru sporadic

SPORÁDIC, -Ă, sporadici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care apare, care se manifestă pe ici, pe colo sau din când în când; lipsit de continuitate; distanțat, rar; împrăștiat, dispersat, răzleț, izolat; întâmplător. – Din fr. sporadique.

SPORÁDIC, -Ă, sporadici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care apare, care se manifestă pe ici, pe colo sau din când în când; lipsit de continuitate; distanțat, rar; împrăștiat, dispersat, răzleț, izolat; întâmplător. – Din fr. sporadique.

SPORÁDIC, -Ă, sporadici, -e, adj. Care se manifestă pe ici pe colo sau din cînd în cînd; răzleț, împrăștiat, întîmplător, izolat, lipsit de continuitate. În toamna anului 1939 nu s-a observat decît un slab atac de rugină brună. Acest atac de toamnă a fost sporadic, de slabă intensitate. SĂVULESCU, M. U. I 165. Se întîlnesc și la noi bărbați cu aplicărimai mult sporadice decît persistente – la lucrările științifice. ODOBESCU, S. II 540. ◊ (Adverbial) Este indicată activizarea cercului Stanislavski, care funcționează sporadic. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 4/3. Mă îndemnau sporadic, spre altfel de viață, avînturi pe care cei din juru-mi nu le cunoscuseră. SADOVEANU, A. L. 174.

sporádic adj. m., pl. sporádici; f. sporádică, pl. sporádice

sporádic adj. m., pl. sporádici; f. sg. sporádică, pl. sporádice

SPORÁDIC adj., adv. 1. adj. v. întâmplător. 2. adj. v. izolat. 3. adv. izolat, răzleț, (înv.) sporadicește. (Apare ~.)

SPORÁDIC, -Ă adj. (adesea adv.) Care apare ici și colo, din când în când; răzleț, dispersat, întâmplător. [< fr. sporadique, cf. gr. sporadikos].

SPORÁDIC, -Ă adj. (și adv.) care apare ici și colo, din când în când; răzleț, dispersat. (< fr. sporadique)

SPORÁDIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care apare, se manifestă din când în când; lipsit de continuitate; de natură neregulată; răzleț. /<fr. sporadique

sporadic a. se zice de boalele cari atacă ici-colea indivizi izolați, în opozițiune cu endemic, local, și cu epidemic, subit.

*sporádic, -ă adj. (vgr. sporadikós, diseminat, d. speiro, semăn, de unde vine și spóros, sămînță. V. spor 2). Care se arată pe icĭ pe colo, diseminat, împrăștiat: manifestațiunĭ sporadice. Boale sporadice, care nu-s epidemice, cĭ lovesc numaĭ cîte un individ icĭ și colo: în India holera există continuŭ în stare sporadică. Adv. În mod sporadic: a se arăta sporadic.

*sporadicitáte f. (d. sporadic). Caracteru de a fi sporadic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SPORÁDIC adj., adv. 1. adj. accidental, incidental, întîmplător, ocazional, (livr.) aleatóriu, contingént, stocástic, (rar) cazuál, (înv.) simptomátic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. adj. izolat, răzleț. (Cîteva cazuri ~ de îmbolnăvire.) 3. adv. izolat, răzleț, (înv.) sporadicéște. (Apare ~.)

Intrare: sporadic
sporadic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sporadic sporadicul sporadică sporadica
plural sporadici sporadicii sporadice sporadicele
genitiv-dativ singular sporadic sporadicului sporadice sporadicei
plural sporadici sporadicilor sporadice sporadicelor
vocativ singular
plural