SPORADIC, -Ă, sporadici, -e, adj. Care se manifestă pe ici pe colo sau din cînd în cînd; răzleț, împrăștiat, întîmplător, izolat, lipsit de continuitate. În toamna anului 1939 nu s-a observat decît un slab atac de rugină brună. Acest atac de toamnă a fost sporadic, de slabă intensitate. SĂVULESCU, M. U. I 165. Se întîlnesc și la noi bărbați cu aplicări – mai mult sporadice decît persistente – la lucrările științifice. ODOBESCU, S. II 540. ◊ (Adverbial) Este indicată activizarea cercului Stanislavski, care funcționează sporadic. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 4/3. Mă îndemnau sporadic, spre altfel de viață, avînturi pe care cei din juru-mi nu le cunoscuseră. SADOVEANU, A. L. 174.