opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

spoliat, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / P: ~li-a / Pl: ~ați, ~e / E: spolia] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) căreia i s-au luat în mod abuziv sau prin înșelăciune anumite bunuri sau anumite drepturi Vz deposedat, jefuit, prădat.

SPOLIAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este deposedat (prin forță sau înșelăciune) de bunurile sale. 2) Care este privat (în mod abuziv) de drepturi și libertăți. /v. a spolia

SPOLIA, spoliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau, p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui. [Pr.: -li-a] – Din fr. spolier.

SPOLIA, spoliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau, p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui. [Pr.: -li-a] – Din fr. spolier.

spolia vt [At: NEGULICI / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: lat spoliare, fr spolier] (Liv; c. i. oameni) A lipsi prin forță sau înșelăciune de anumite bunuri sau de anumite drepturi Vz deposeda, jefui, prăda.

SPOLIA, spoliez, vb. I. Tranz. A despuia pe cineva (prin înșelăciune ori prin forță) de avere, fig. de drepturi, de libertăți; a prăda, a jefui. Regimul burghezo-moșieresc îndepărta masele populare de la exercitarea puterii, spolia poporul de drepturi și libertăți și înlesnea jefuirea lui de către moșieri și capitaliști. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 5. – Pronunțat: -li-a.

SPOLIA vb. I. tr. A despuia pe cineva de bunurile pe care le posedă (prin înșelăciune sau cu sila); a jefui, a prăda. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. spolier, cf. lat. spoliare – a jefui].

SPOLIA vb. tr. a lipsi pe cineva de avere ori de drepturi; a jefui, a prăda. (< fr. spolier, lat. spoliare)

A SPOLIA ~ez tranz. livr. (persoane) A despuia de avere prin exploatare sau prin sustragere; a jumuli. [Sil. -li-a] /<lat. spoliare, fr. spolier

spolià v. a despoia [= fr. spolier].

spoliéz v. tr. (lat. spoliare. V. despoĭ). Despoĭ, jăfuĭesc.

Ortografice DOOM

spolia (a ~) (livr.) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. spoliez (desp. -li-ez), 3 spoliază, 1 pl. spoliem; conj. prez. 1 sg. să spoliez, 3 să spolieze; ger. spoliind (desp. -li-ind)

spolia (a ~) (livr.) (-li-a) vb., ind. prez. 3 spoliază, 1 pl. spoliem (-li-em); conj. prez. 3 să spolieze; ger. spoliind (-li-ind)

spolia vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. spoliez, 3 sg. și pl. spoliază, 1 pl. spoliem (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. spolieze; ger. spoliind (sil. -li-ind)

spolia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. spoliază, ger. spoliind)

spoliez, -liază 3, -lieze 3 conj., -liam 1 imp.

Sinonime

SPOLIAT adj. v. deposedat, jefuit, prădat.

spoliat adj. v. DEPOSEDAT. JEFUIT. PRĂDAT.

SPOLIA vb. v. deposeda, jefui, prăda.

spolia vb. v. DEPOSEDA. JEFUI. PRĂDA.

Regionalisme / arhaisme

spoliát, -ă, spoliați, -te, adj. (înv.) Deposedat, jefuit: „…biserica română spoliată de limba sa națională…” (Koman, 1937: 46). – Din spolia.

spoliá, spoliez, v.t. (înv.) A deposeda. – Din fr. spolier (Șăineanu).

Intrare: spoliat
spoliat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spoliat
  • spoliatul
  • spoliatu‑
  • spoliată
  • spoliata
plural
  • spoliați
  • spoliații
  • spoliate
  • spoliatele
genitiv-dativ singular
  • spoliat
  • spoliatului
  • spoliate
  • spoliatei
plural
  • spoliați
  • spoliaților
  • spoliate
  • spoliatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: spolia
  • silabație: spo-li-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spolia
  • spoliere
  • spoliat
  • spoliatu‑
  • spoliind
  • spoliindu‑
 singular plural
  • spoliază
  • spoliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spoliez
 (să)
  • spoliez
  • spoliam
  • spoliai
  • spoliasem
a II-a (tu)
  • spoliezi
 (să)
  • spoliezi
  • spoliai
  • spoliași
  • spoliaseși
a III-a (el, ea)
  • spoliază
 (să)
  • spolieze
  • spolia
  • spolie
  • spoliase
plural I (noi)
  • spoliem
 (să)
  • spoliem
  • spoliam
  • spoliarăm
  • spoliaserăm
  • spoliasem
a II-a (voi)
  • spoliați
 (să)
  • spoliați
  • spoliați
  • spoliarăți
  • spoliaserăți
  • spoliaseți
a III-a (ei, ele)
  • spoliază
 (să)
  • spolieze
  • spoliau
  • spoliară
  • spoliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spoliat, spoliatăadjectiv

spolia, spoliezverb

  • 1. livresc A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deposeda jefui prăda
    • 1.1. prin extensiune A lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Regimul burghezo-moșieresc îndepărta masele populare de la exercitarea puterii, spolia poporul de drepturi și libertăți și înlesnea jefuirea lui de către moșieri și capitaliști. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.