opțiuni
  • info
3 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

SPOITOR, -OARE, spoitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de aramă). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor. modificată

SPOITORIE s. f. Meseria spoitorului. [Pr.: spo-i-] – Spoitor + suf. -ie.

SPOITORIE s. f. Meseria spoitorului. [Pr.: spo-i-] – Spoitor + suf. -ie.

spoitor, ~oare [At: (a. 1705) IORGA, S. D. 362 / P: spo-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: spoi + -tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu cositoritul vaselor. 2 smf Țigan care se ocupă cu cositoritul vaselor. 3 smf (Pgn) Țigan. 4 sm (Rar) Zugrav. 5 snf (Trs; Olt) Bidinea. 6 snf (Reg; îs) ~ mic Pensulă. 7 sm (Bot; reg; lpl) Pejmă (Amberboa moschata).

spoitorie sfs [At: DL / P: spo-i~ / E: spoitor + -ie] Meseria spoitorului (1).

SPOITOR, -OARE, spoitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de bucătărie). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor.

SPOITOR1, spoitori, s. m. Meșter care se ocupă cu spoitul (vaselor de bucătărie).

SPOITORI s. m. pl. (Bot.) Pejmă.

SPOITORIE s. f. Meseria, profesiunea spoitorului sau a spoitoresei.

SPOITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul vaselor de aramă. /a spoi + suf. ~tor

spoitor m. cel ce spoiește vasele de bucătărie.

spoitór m. Țigan care spoĭește vasele și care caută de lucru strigînd pe strade „spoim tingirĭ” și, maĭ în grabă, „spoĭ tingirĭ”. Pl. Trans. Pejmă. V. calangiŭ.

Ortografice DOOM

spoitor2 (persoană) (desp. spo-i-) s. m., pl. spoitori

spoitorie (desp. spo-i-) s. f., art. spoitoria, g.-d. art. spoitorii, art. spoitoriei

spoitor1 (persoană) (spo-i-) s. m., pl. spoitori

spoitorie (spo-i-) s. f., art. spoitoria, g.-d. art. spoitorii, art. spoitoriei

spoitor (persoană) s. m. (sil. spo-i-), pl. spoitori

spoitorie s. f. (sil. spo-i-), art. spoitoria, g.-d. spoitorii, art. spoitoriei

Sinonime

SPOITOR s. v. bidinea, zugrav.

SPOITORI s. pl. v. pejmă.

spoitor s. v. BIDINEA. ZUGRAV.

spoitori s. pl. v. PEJMĂ.

Intrare: spoitor (persoană)
  • silabație: spo-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spoitor
  • spoitorul
  • spoitoru‑
plural
  • spoitori
  • spoitorii
genitiv-dativ singular
  • spoitor
  • spoitorului
plural
  • spoitori
  • spoitorilor
vocativ singular
  • spoitorule
plural
  • spoitorilor
Intrare: spoitori
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • spoitori
  • spoitorii
genitiv-dativ singular — —
plural
  • spoitori
  • spoitorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: spoitorie
  • silabație: spo-i- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spoitorie
  • spoitoria
plural — —
genitiv-dativ singular
  • spoitorii
  • spoitoriei
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spoitori, spoitorisubstantiv masculin plural

spoitoriesubstantiv feminin

  • 1. Meseria spoitorului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Spoitor + -ie. DEX '98 DEX '09

spoitor, spoitorisubstantiv masculin
spoitoare, spoitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu spoitul (vaselor de aramă). DEX '09 DLRLC
    sinonime: zugrav
etimologie:
  • Spoi + -tor. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.