11 definiții pentru spoitor (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPOITÓR, -OÁRE, spoitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de aramă). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor. modificată

spoitor, ~oare [At: (a. 1705) IORGA, S. D. 362 / P: spo-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: spoi + -tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu cositoritul vaselor. 2 smf Țigan care se ocupă cu cositoritul vaselor. 3 smf (Pgn) Țigan. 4 sm (Rar) Zugrav. 5 snf (Trs; Olt) Bidinea. 6 snf (Reg; îs) ~ mic Pensulă. 7 sm (Bot; reg; lpl) Pejmă (Amberboa moschata).

SPOITÓR, -OÁRE, spoitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de bucătărie). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor.

SPOITÓR1, spoitori, s. m. Meșter care se ocupă cu spoitul (vaselor de bucătărie).

SPOITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul vaselor de aramă. /a spoi + suf. ~tor

spoitor m. cel ce spoiește vasele de bucătărie.

spoitór m. Țigan care spoĭește vasele și care caută de lucru strigînd pe strade „spoim tingirĭ” și, maĭ în grabă, „spoĭ tingirĭ”. Pl. Trans. Pejmă. V. calangiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spoitór1 (persoană) (spo-i-) s. m., pl. spoitóri

spoitór (persoană) s. m. (sil. spo-i-), pl. spoitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPOITÓR s. v. bidinea, zugrav.

Intrare: spoitor (persoană)
  • silabație: spo-i-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spoitor
  • spoitorul
  • spoitoru‑
plural
  • spoitori
  • spoitorii
genitiv-dativ singular
  • spoitor
  • spoitorului
plural
  • spoitori
  • spoitorilor
vocativ singular
  • spoitorule
plural
  • spoitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spoitor, -oare (persoană) spoitoare

  • 1. Persoană care se ocupă cu spoitul (vaselor de aramă).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: zugrav

etimologie:

  • Spoi + sufix -tor.
    surse: DEX '98