3 intrări

Articole pe această temă:

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală curativă-profilactică în care sunt tratați bolnavii, accidentații sau răniții. [Pl. și: spitaluri] – Din germ. Spital.

SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală în care sunt internați bolnavii, accidentații sau răniții. [Pl. și: spitaluri] – Din germ. Spital.

SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală în care sînt internați bolnavii, accidentații sau răniții pentru a fi îngrijiți. Prietenul tău e dus la spital; o să se facă sănătos. SADOVEANU, M. C. 109. Doctorul... e hotărît să mă trimeată în țară la spital. CAMIL PETRESCU, U. N. 343. El muri în spitalul de alienați – palid, mut pînă-n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare. EMINESCU, N. 40. ◊ Spital unificat v. unificat.Pl. și: spitaluri (SAHIA, N. 118, GOLESCU, Î. 32). – Variantă: (regional) șpitái (HODOȘ, P. P. 131) s. n.

SPITÁL s.n. Instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii. [< germ. Spital].

SPITÁL s. n. instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii. (< germ. Spital)

SPITÁL ~e n. 1) Instituție curativ-profilactică, în care bolnavii sunt internați pentru a li se acorda asistența medicală necesară. 2) Clădire în care se află această instituție. /<germ. Spital, lat. hospitale, fr. hôpital

spital n. casă de primit și de îngrijit bolnavii lipsiți de mijloace. [Nemț. SPITAL].

spitál n, pl. e (ngr. spitáli, d. it. spedale, ospedale, ospitale, care vine d lat. hospitale, de unde vine și fr. hôpital, germ. spital, rus. gospitálĭ, rut. špitál, ung. ispotály. V. ospitalier, otel, ospăț). Casă de bolnavĭ: spitalele Spiridoniiĭ din Moldova, ale Eforiiĭ din București. – În nord șpital.

cămín-spitál s. n. Cămin (de obicei de bătrâni) în care se acordă asistență sanitară ◊ „Din 1961 mă aflu internat în sanatoriul Tulgheș, raionul Gheorghieni. Mi s-a recomandat să intru într-un cămin-spital. Sc. 6 VI 66 p. 2. ◊ „Celălalt compartiment are profil de cămin-spital, unde bolnavii vor beneficia de asistență medico-socială. Atât în secția de post-acuți, cât și în căminul-spital vor putea fi internați, în funcție de solicitări, bolnavi cronici.” R.l. 15 V 74 p. 1. ◊ „La Comănești a fost construit și dat în folosință un modern cămin-spital pentru bătrâni.” Sc. 16 V 80 p. 5; v. și Sc. 5 XI 65 p. 2 (din cămin + spital)

návă-spitál s. f. (mar.) Navă amenajată ca spital ◊ Nava-spital «Britannicus» a fost torpilată de germani în 1916.” R.l. 24 XI 76 p. 6. ◊ „Primele două filme înfățișează peregrinările scafandrilor de pe «Calypso» pe nava-spital «Britanic» scufundată în 1916.” R.l. 4 I 78 p. 6; v. și Sc. 18 X 77 p. 5, R.l. 29 XII 77 p. 6 (din navă + spital, după fr. navire-hôpital; LTP)

policlínică-spitál s. f. Spital care funcționează și ca policlinică ◊ Policlinica-spital are un laborator și o farmacie.” Sc. 24 XII 66 p. 2 (din policlinică + spital)

spitál-policlínică s. n. Spital în care funcționează o policlinică ◊ „La Hârșova s-a dat în folosință un nou spital-policlinică. Sc. 24 XII 66 p. 2 (din spital + policlinică)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spitál s. n., pl. spitále

spitál s. n., pl. spitále

*cămín-spitál s. n., pl. cămíne-spitál

arată toate definițiile

Intrare: spital
spital1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spital
  • spitalul
  • spitalu‑
plural
  • spitale
  • spitalele
genitiv-dativ singular
  • spital
  • spitalului
plural
  • spitale
  • spitalelor
vocativ singular
plural
șpitai1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpitai
  • șpitaiul
  • șpitaiu‑
plural
  • șpitaie
  • șpitaiele
genitiv-dativ singular
  • șpitai
  • șpitaiului
plural
  • șpitaie
  • șpitaielor
vocativ singular
plural
șpitai2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpitai
  • șpitaiul
  • șpitaiu‑
plural
  • șpitaiuri
  • șpitaiurile
genitiv-dativ singular
  • șpitai
  • șpitaiului
plural
  • șpitaiuri
  • șpitaiurilor
vocativ singular
plural
spital2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spital
  • spitalul
  • spitalu‑
plural
  • spitaluri
  • spitalurile
genitiv-dativ singular
  • spital
  • spitalului
plural
  • spitaluri
  • spitalurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cămin-spital
cămin-spital substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămin-spital
  • căminul-spital
plural
  • cămine-spital
  • căminele-spital
genitiv-dativ singular
  • cămin-spital
  • căminului-spital
plural
  • cămine-spital
  • căminelor-spital
vocativ singular
plural
Intrare: șpital
șpital
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spital șpitai (2)

  • 1. Instituție medicală curativă-profilactică în care sunt tratați bolnavii, accidentații sau răniții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bolniță ospital 3 exemple
    exemple
    • Prietenul tău e dus la spital; o să se facă sănătos. SADOVEANU, M. C. 109.
      surse: DLRLC
    • Doctorul... e hotărît să mă trimeată în țară la spital. CAMIL PETRESCU, U. N. 343.
      surse: DLRLC
    • El muri în spitalul de alienați – palid, mut pînă-n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare. EMINESCU, N. 40.
      surse: DLRLC
  • 2. Clădire în care se află această instituție.
    surse: NODEX

etimologie: