3 intrări

Articole pe această temă:

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală curativă-profilactică în care sunt tratați bolnavii, accidentații sau răniții. [Pl. și: spitaluri] – Din germ. Spital.

SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală în care sunt internați bolnavii, accidentații sau răniții. [Pl. și: spitaluri] – Din germ. Spital.

SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală în care sînt internați bolnavii, accidentații sau răniții pentru a fi îngrijiți. Prietenul tău e dus la spital; o să se facă sănătos. SADOVEANU, M. C. 109. Doctorul... e hotărît să mă trimeată în țară la spital. CAMIL PETRESCU, U. N. 343. El muri în spitalul de alienați – palid, mut pînă-n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare. EMINESCU, N. 40. ◊ Spital unificat v. unificat.Pl. și: spitaluri (SAHIA, N. 118, GOLESCU, Î. 32). – Variantă: (regional) șpitái (HODOȘ, P. P. 131) s. n.

spitál s. n., pl. spitále

SPITÁL s. (MED.) (înv.) bolniță, ospital.

SPITÁL s.n. Instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii. [< germ. Spital].

SPITÁL s. n. instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii. (< germ. Spital)

spitál (-le), s. f.1. Instituție medicală pentru îngrijirea bolnavilor. – 2. (Arg.) Palton, haină. – Var. spital, Trans. șpital. Mr. spital. It. ospitale, prin intermediul ngr. σπιτάλι, cf. tc. ispitalia, bg. spital și var. din germ. Spital, cf. sb., cr. špitalj, pol. szpital, mag. ispitály (Cihac, II, 392; Borcea 206; după părerea greșită a lui Graur, BL, XVI, 100, spital ar fi o falsă regresiune a lui șpital). – Der. spitalagiu, s. m. (infirmier); spitalagioaică, s. f. (infirmieră); spitalicesc, adj. (de spital).

SPITÁL ~e n. 1) Instituție curativ-profilactică, în care bolnavii sunt internați pentru a li se acorda asistența medicală necesară. 2) Clădire în care se află această instituție. /<germ. Spital, lat. hospitale, fr. hôpital

spital n. casă de primit și de îngrijit bolnavii lipsiți de mijloace. [Nemț. SPITAL].

spitál n, pl. e (ngr. spitáli, d. it. spedale, ospedale, ospitale, care vine d lat. hospitale, de unde vine și fr. hôpital, germ. spital, rus. gospitálĭ, rut. špitál, ung. ispotály. V. ospitalier, otel, ospăț). Casă de bolnavĭ: spitalele Spiridoniiĭ din Moldova, ale Eforiiĭ din București. – În nord șpital.

*cămín-spitál s. n., pl. cămíne-spitál


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

spitál s. n., pl. spitále

SPITAL s. (MED.) (înv.) bolniță, ospital.

INSTITUȚII SANITARE. Subst. Spital, bolniță (înv.), clinică, policlinică. Sanatoriu, casă de sănătate (înv.), preventoriu, curatorium (înv.); stațiune, stațiune balneară, stațiune balneoclimaterică, băi. Casă de nașteri, maternitate. Casă de nebuni, ospiciu, balamuc, mărcuță (fam.). Leprozerie. Lazaret (rar). Dispensar, ambulatoriu. Cabinet medical; cabinet dentar. Infirmerie. Circumscripție sanitară, circă (fam.). Salvare, ambulanță; caravană sanitară. Punct medical (sanitar), punct de prim ajutor. Sanepid. Institut de medicină. Institut de igienă. Academie medicală. Farmacie, spițerie (pop.), apotecă (reg.), potică (reg.); punct farmaceutic. Adj. Spitalicesc, clinic; sanatorial; ambulatoriu; sanitar, medical, medico-sanitar; balneoclimateric, balneoclimatic, balneologie. Vb. A spitaliza, a interna, a dispensariza. V. boală, doctor, însănătoșire, medicament, medicină, sănătate, tratament medical.

cămín-spitál s. n. Cămin (de obicei de bătrâni) în care se acordă asistență sanitară ◊ „Din 1961 mă aflu internat în sanatoriul Tulgheș, raionul Gheorghieni. Mi s-a recomandat să intru într-un cămin-spital. Sc. 6 VI 66 p. 2. ◊ „Celălalt compartiment are profil de cămin-spital, unde bolnavii vor beneficia de asistență medico-socială. Atât în secția de post-acuți, cât și în căminul-spital vor putea fi internați, în funcție de solicitări, bolnavi cronici.” R.l. 15 V 74 p. 1. ◊ „La Comănești a fost construit și dat în folosință un modern cămin-spital pentru bătrâni.” Sc. 16 V 80 p. 5; v. și Sc. 5 XI 65 p. 2 (din cămin + spital)

návă-spitál s. f. (mar.) Navă amenajată ca spital ◊ Nava-spital «Britannicus» a fost torpilată de germani în 1916.” R.l. 24 XI 76 p. 6. ◊ „Primele două filme înfățișează peregrinările scafandrilor de pe «Calypso» pe nava-spital «Britanic» scufundată în 1916.” R.l. 4 I 78 p. 6; v. și Sc. 18 X 77 p. 5, R.l. 29 XII 77 p. 6 (din navă + spital, după fr. navire-hôpital; LTP)

arată toate definițiile

Intrare: spital
spital1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spital
  • spitalul
  • spitalu‑
plural
  • spitale
  • spitalele
genitiv-dativ singular
  • spital
  • spitalului
plural
  • spitale
  • spitalelor
vocativ singular
plural
șpitai1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpitai
  • șpitaiul
  • șpitaiu‑
plural
  • șpitaie
  • șpitaiele
genitiv-dativ singular
  • șpitai
  • șpitaiului
plural
  • șpitaie
  • șpitaielor
vocativ singular
plural
șpitai2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpitai
  • șpitaiul
  • șpitaiu‑
plural
  • șpitaiuri
  • șpitaiurile
genitiv-dativ singular
  • șpitai
  • șpitaiului
plural
  • șpitaiuri
  • șpitaiurilor
vocativ singular
plural
spital2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spital
  • spitalul
  • spitalu‑
plural
  • spitaluri
  • spitalurile
genitiv-dativ singular
  • spital
  • spitalului
plural
  • spitaluri
  • spitalurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cămin-spital
cămin-spital substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămin-spital
  • căminul-spital
plural
  • cămine-spital
  • căminele-spital
genitiv-dativ singular
  • cămin-spital
  • căminului-spital
plural
  • cămine-spital
  • căminelor-spital
vocativ singular
plural
Intrare: șpital
șpital
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spital șpitai (2)

  • 1. Instituție medicală curativă-profilactică în care sunt tratați bolnavii, accidentații sau răniții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bolniță ospital 3 exemple
    exemple
    • Prietenul tău e dus la spital; o să se facă sănătos. SADOVEANU, M. C. 109.
      surse: DLRLC
    • Doctorul... e hotărît să mă trimeată în țară la spital. CAMIL PETRESCU, U. N. 343.
      surse: DLRLC
    • El muri în spitalul de alienați – palid, mut pînă-n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare. EMINESCU, N. 40.
      surse: DLRLC
  • 2. Clădire în care se află această instituție.
    surse: NODEX

etimologie: