2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIRITUAL2 s. n. (Și în sintagma negro spiritual) Cântec religios al afro-americanilor care a constituit una dintre sursele jazzului. [Pr.: spírituăl] – Cuv. engl.

SPIRITUÁL1, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparține spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deștept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindește, exprimă, denotă inteligență, istețime, umor. 3. Care aparține religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. ♦ (Substantivat, m.) Duhovnic. [Pr.: -tu-al] – Din fr. spirituel.

SPIRITUÁL1, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparține spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deștept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindește, exprimă, denotă inteligență, istețime, umor. 3. Care aparține religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. ♦ (Substantivat, m.) Duhovnic. [Pr.: -tu-al] – Din fr. spirituel.

spiritual2 sn [At: DEX / P: spirituăl / Pl: ? / E: eg spiritual] (Șîs negro ~) Cântec religios al negrilor americani, care a constituit una dintre sursele jazzului.

spiritual1, [At: AR (1829), 1241/22 / P: ~tu-al / V: ~uel / Pl: ~i, ~e / E: lat spiritualis, it spirituale, fr spirituel] 1 a (Flz; îoc material) Care aparține spiritului (6-7) Si: ideal, imaterial, nematerial, (rar) spiritualist (4), (îvr) spirituos (4). 2 a (Flz; îoc material) Referitor la spirit (6-7) Si: ideal, imaterial, nematerial, (rar) spiritulist (5), (îvr) spirituos (5). 3 a (Îvr) Care se referă la respirație. 4 (Asr; îoc laic) Bisericesc (2). 5 a (Asr; îoc laic) Duhovnicesc (2). 6 a (Îs) Putere ~ă Suveranitate a bisericii în probleme duhovnicești. 7 a (Rar; îs) Concert ~ Concert public în care se execută piese muzicale cu caracter religios. 8 sm (Înv) Duhovnic (1). 9 sm (Astăzi mai ales în biserica catolică) Preot însărcinat cu îndrumarea și supravegherea elevilor unui seminar teologic. 10-11 av, a (Într-un mod) care aparține psihicului Si: spiritualist (6). 12-13 av, a (Pex) (Într-un mod) care aparține culturii Si: spiritualist (7). 14-15 a, av Referitor de la psihic Si: spiritualist (8). 16-17 a, av (Pex) Referitor la cultură Si: spiritualist (9). 18 a (D. oameni) Care are spirit (24-25) Si: (înv) spirituos (6), spirtos (12). 19 a (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă spirit (24-25) Si: (înv) spirituos (7). 20 a (Pex; d. manifestări ale oamenilor) Rafinat2. 21 a (D. figurile oamenilor) Care are trăsături fine. 22 a (D. trăsăturile oamenilor) Care denotă inteligență și o bogată viață lăuntrică.

SPIRITUAL2 s. n. (Și în sintagma negro spiritual) Cântec religios al negrilor americani care a constituit una dintre sursele jazului. [Pr.: spírituăl] – Cuv. engl.

SPIRITUÁL, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparține minții, rațiunii, intelectului, (p. ext.) culturii; privitor la minte, la rațiune, la intelect, (p. ext.) la cultură. Una din cele dintăi mari bucurii spirituale pe care le-am avut a fost contactul cu marea literatură rusească. SADOVEANU, E. 182. Ce pot eu să trimit în schimb decît hrană spirituală? CARAGIALE, O. VII 197. 2. Inteligent, deștept, ager, isteț; dotat cu humor. Conta în lume ca un băiat spiritual. REBREANU, R. I 187. Văzui pe toți amicii și cunoștințele mele, între alții pe spiritualul istoric M. Kogălniceanu. BOLINTINEANU, O. 277. ♦ Care oglindește, exprimă, denotă inteligență, istețime, humor. Vorbă spirituală.Deși nu era frumos, avea însă o fizionomie spirituală. NEGRUZZI, S. II 157. 3. (În filozofia idealistă și în concepțiile mistico-religioase) Care aparține factorului considerat ca bază a universului, identificat cu divinitatea; privitor la acest factor; imaterial, supranatural. ♦ Bisericesc, religios, duhovnicesc. A avea păstori spirituali numai din pămînteni. NEGRUZZI, S. I 241.

SPIRITUÁL, -Ă adj. 1. Intelectual, sufletesc. 2. Care aparține spiritului. 3. Inteligent, deștept, ager; înzestrat cu umor. // s.n. Cântec de cult protestant, modificat de populația de culoare din S.U.A., care i-a imprimat o puternică sincopare, schimbându-i treptat structura tonală. [Pron. -tu-al. / cf. fr. spirituel, it. spirituale, lat. spiritualis < spiritus – spirit].

SPIRITUÁL1, -Ă adj. 1. care aparține spiritului. ◊ intelectual, sufletesc. 2. inteligent, deștept, ager; înzestrat cu umor. (< fr. spirituel, lat. spiritualis)

SPIRITUAL2, -Ă [SPIRITUĂL] I. s. n. cântec de cult protestant, modificat de populația de culoare din SUA, care i-a imprimat o puternică sincopare. II. s. m. f. membru al unor secții ale ordinului franciscanilor, apărute în sec. XIII. (< engl., fr. spiritual)

SPIRITUÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de spirit; propriu spiritului; imaterial; ideal. Viață ~ă. Valori ~e. 2) Care are spirit; dotat cu inteligență; ager; inteligent. Om ~. 3) Care denotă vivacitate; de spirit; plin de spirit; ager; inteligent. Glumă ~ă. 4) (în filozofie) Care ține de factorul imaterial; caracteristic pentru factorul imaterial. Putere ~ă. 5) Care aparține bisericii; propriu bisericii; bisericesc. [Sil. -tu-al] /<lat. spiritualis, fr. spirituel

spiritual a. 1. care e spirit, de natura spiritului: sufletul e spiritual; 2. care are spirit: om spiritual; 3. care denotă spirit: răspuns spiritual; 4. ce privește spiritul, sufletul: părinte spiritual; 5. ce ține de religiune: puterea spirituală a Bisericii e foarte diferită de puterea temporală. ║ adv. cu spirit: a vorbi spiritual.

*spirituál, -ă adj. (lat. spiritualis). Al spirituluĭ, incorporal: îngeriĭ îs ființe spirituale. Care are spirit: om spiritual. Care denotă spirit: fizionomie, vorbă spirituală. Pin suflet (nu pin trup, nu material): părinte spiritual. Al bisericiĭ (nu al lumii civile): puterea spirituală a papilor (V. temporal). S. m. Subdirector într’un seminar teologic. Adv. Cu spirit: a răspunde spiritual.

NEGRO SPIRITUAL [Pron.: négrău spirituél] s. n. cântec religios de inspirație creștină al negrilor din America. (< amer. negro-spiritual)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spirituál (-tu-al) adj. m., pl. spirituáli; f. spirituálă, pl. spirituále

spirituál adj. m. (sil. -tu-al), pl. spirituáli; f. sg. spirituálă, pl. spirituále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPIRITUÁL adj. 1. (FILOZ.) ideal, imaterial. (Elemente materiale și elemente ~.) 2. imaterial, nematerial, sufletesc. (Aspectul ~ al...) 3. moral, sufletesc, (înv.) moralic, moralicesc. (Ceva despre viața ~ a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 5. intelectual. (Cultură ~.) 6. cerebral, intelectual, mintal, rațional. (Activitate ~.) 7. (BIS.) bisericesc, ecleziastic, religios, (înv.) religionar. (Dogmă ~.) 8. (BIS.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Păstor ~.) 9. adoptiv, sufletesc. (Ei sunt părinții mei ~.) 10. deștept, inteligent, (înv.) spirituos. (O conversație ~.) 11. hazliu. (Glumă ~.)

SPIRITUÁL s. v. confesor, duhovnic.

SPIRITUAL adj. 1. ideal, imaterial. (Elemente materiale și elemente ~.) 2. imaterial, nematerial, sufletesc. (Aspectul ~ al...) 3. moral, sufletesc, (înv.) moralic, moralicesc. (Ceva despre viața ~ a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 5. intelectual. (Cultura ~.) 6. cerebral, intelectual, mintal, rațional. (Activitate ~.) 7. (BIS.) bisericesc, eclaziastic, religios, (înv.) religionar. (Dogmă ~.) 8. (BIS.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Păstor ~.) 9. deștept, inteligent, (înv.) spirituos. (O conversație ~.) 10. hazliu. (Glumă ~.)

Spiritual ≠ material, nespiritual

arată toate definițiile

Intrare: spiritual (adj.)
spiritual1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -tu-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiritual
  • spiritualul
  • spiritualu‑
  • spiritua
  • spirituala
plural
  • spirituali
  • spiritualii
  • spirituale
  • spiritualele
genitiv-dativ singular
  • spiritual
  • spiritualului
  • spirituale
  • spiritualei
plural
  • spirituali
  • spiritualilor
  • spirituale
  • spiritualelor
vocativ singular
plural
Intrare: spiritual (s.n.)
  • pronunție: spirituăl
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiritual
  • spiritualul
  • spiritualu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • spiritual
  • spiritualului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spiritual (adj.)

etimologie:

spiritual (s.n.)

  • 1. (în) sintagmă (Negro spiritual) Cântec religios al afro-americanilor care a constituit una dintre sursele jazzului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: