2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.

SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.

spirant, [At: PHILIPPIDE, P. 247 / Pl: ~e / E: fr spirante] 1-2 sf, a (Fon; îs) Consoană ~ă (Consoană) a cărei articulație comportă o îngustare a aparatului fonator astfel încât se produce un zgomot de fricțiune Si: constrictiv(ă) (1-2), fricativ(ă) (1-2).

SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. n. și f. (În expr.) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană fricativă, v. fricativ.

SPIRÁNT, -Ă adj. Consoană spirantă (și s.f.) = consoană care se pronunță cu un fel de suflu a organelor vorbirii; consoană fricativă. [< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira].

SPIRÁNT, -Ă adj., s. f. constrictiv(ă). (< fr. spirant)

SPIRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară fricțiune în canalul fonator; constrictiv. /<fr. spirante

spirant a. se zice de consoanele f (v), s (z), h, la a căror rostire se deschide puțin gura.

*spiránt, -ă adj. (lat. spirans,-átis, d. spirare, a sufla, a răsufla). Gram. Produs pin suflare, ca H, F, V, S, Z, Ș, J: consonantele spirante se numesc și „fricative” saŭ „continue”. S. f. O spirantă.

șpiranț sm [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 188 / A: nct / Pl: ~i / E: nct] 1-2 (Reg; șhp) Cățel (2) (mic).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!spiránt adj. m; f. spirántă, pl. spiránte

spiránt adj. n., s. f. spirántă; pl. n. și f. spiránte

spirántă s. f., g.-d. art. spirántei; pl. spiránte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPIRÁNT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~.)

SPIRANT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SPIRÁNT, -Ă adj. (< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira): în sintagma consoană spirantă (v.).

șpiránț, șpiránți, s.m. (reg.) cățeluș.

Intrare: spirant
spirant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: NODEX, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spirant
  • spirantul
  • spirantu‑
  • spirantă
  • spiranta
plural
  • spiranți
  • spiranții
  • spirante
  • spirantele
genitiv-dativ singular
  • spirant
  • spirantului
  • spirante
  • spirantei
plural
  • spiranți
  • spiranților
  • spirante
  • spirantelor
vocativ singular
plural
Intrare: șpiranț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpira
  • șpiranțul
  • șpiranțu‑
plural
  • șpiranți
  • șpiranții
genitiv-dativ singular
  • șpira
  • șpiranțului
plural
  • șpiranți
  • șpiranților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spirant

etimologie: