13 definiții pentru spiona șpiona


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare. Cf. fr. espionner.

SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare. Cf. fr. espionner.

SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A căuta să afle secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, pentru a le transmite altui stat. 2. Tranz. A pîndi, a iscodi și a căuta să afle ce spune, ce face sau ce intenționează să facă cineva (pentru a da informații cuiva); p. ext. a privi pe furiș. Erau frumoase și spionau cu priviri agere pe cei trei oșteni. SADOVEANU, O. VII 60. Așa vorbii, cu ochii spionîndu-l; Iar la sfîrșit cedarăm fiecare. TOPÎRCEANU, B. 97. Uneori li se părea că e cineva care-i ascultă, îi spionează, ș-atunci își scoborau glasul. VLAHUȚĂ, O. A. 244. ◊ Refl. reciproc. Nu se puteau suferi și se spionau. PAS, Z. I 156. – Variantă: șpioná (RETEGANUL, P. I 29) vb. I.

SPIONÁ vb. I. intr. A face spionaj. ♦ tr. A iscodi, a pândi. [Pron. spi-o-, var. șpiona vb. I. / < it. spionare, fr. espionner].

SPIONÁ vb. I. intr. a face spionaj. II. tr. a iscodi, a pândi. (< germ. spionieren, it. spionare)

A SPIONÁ ~éz 1. intranz. A fi spion. 2. tranz. A urmări în calitate de spion. /<germ. spionieren, it. spionare, fr. espionner

spionà v. a pândi faptele sau vorbele altuia.

ȘPIONÁ vb. I. v. spiona.

*spionéz v. tr. (fr. espionner). Pîndesc, iscodesc, observ faptele, mișcările, vorbele cuĭva ca să știŭ ce măsurĭ să ĭaŭ contra luĭ: a spiona armata inamică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spioná (a ~) (spi-o-) vb., ind. prez. 3 spioneáză

spioná vb. (sil. spi-o-), ind. prez. 1 sg. spionéz, 3 sg. și pl. spioneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPIONÁ vb. a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.)

SPIONA vb. a iscodi, a observa, a pîndi, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.)

Intrare: spiona
  • silabație: spi-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spiona
  • spionare
  • spionat
  • spionatu‑
  • spionând
  • spionându‑
singular plural
  • spionea
  • spionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spionez
(să)
  • spionez
  • spionam
  • spionai
  • spionasem
a II-a (tu)
  • spionezi
(să)
  • spionezi
  • spionai
  • spionași
  • spionaseși
a III-a (el, ea)
  • spionea
(să)
  • spioneze
  • spiona
  • spionă
  • spionase
plural I (noi)
  • spionăm
(să)
  • spionăm
  • spionam
  • spionarăm
  • spionaserăm
  • spionasem
a II-a (voi)
  • spionați
(să)
  • spionați
  • spionați
  • spionarăți
  • spionaserăți
  • spionaseți
a III-a (ei, ele)
  • spionea
(să)
  • spioneze
  • spionau
  • spiona
  • spionaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șpiona
  • șpionare
  • șpionat
  • șpionatu‑
  • șpionând
  • șpionându‑
singular plural
  • șpionea
  • șpionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șpionez
(să)
  • șpionez
  • șpionam
  • șpionai
  • șpionasem
a II-a (tu)
  • șpionezi
(să)
  • șpionezi
  • șpionai
  • șpionași
  • șpionaseși
a III-a (el, ea)
  • șpionea
(să)
  • șpioneze
  • șpiona
  • șpionă
  • șpionase
plural I (noi)
  • șpionăm
(să)
  • șpionăm
  • șpionam
  • șpionarăm
  • șpionaserăm
  • șpionasem
a II-a (voi)
  • șpionați
(să)
  • șpionați
  • șpionați
  • șpionarăți
  • șpionaserăți
  • șpionaseți
a III-a (ei, ele)
  • șpionea
(să)
  • șpioneze
  • șpionau
  • șpiona
  • șpionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spiona șpiona

  • 1. intranzitiv A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un stat și a le transmite altui stat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: iscodi pândi 2 exemple
    exemple
    • Uneori li se părea că e cineva care-i ascultă, îi spionează, ș-atunci își scoborau glasul. VLAHUȚĂ, O. A. 244.
      surse: DLRLC
    • Nu se puteau suferi și se spionau. PAS, Z. I 156.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A (se) privi, a (se) urmări pe furiș.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: urmări 2 exemple
      exemple
      • Erau frumoase și spionau cu priviri agere pe cei trei oșteni. SADOVEANU, O. VII 60.
        surse: DLRLC
      • Așa vorbii, cu ochii spionîndu-l; Iar la sfîrșit cedarăm fiecare. TOPÎRCEANU, B. 97.
        surse: DLRLC

etimologie: