SPIONA, spionez, vb. I. 1. Intranz. A căuta să afle secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, pentru a le transmite altui stat. 2. Tranz. A pîndi, a iscodi și a căuta să afle ce spune, ce face sau ce intenționează să facă cineva (pentru a da informații cuiva); p. ext. a privi pe furiș. Erau frumoase și spionau cu priviri agere pe cei trei oșteni. SADOVEANU, O. VII 60. Așa vorbii, cu ochii spionîndu-l; Iar la sfîrșit cedarăm fiecare. TOPÎRCEANU, B. 97. Uneori li se părea că e cineva care-i ascultă, îi spionează, ș-atunci își scoborau glasul. VLAHUȚĂ, O. A. 244. ◊ Refl. reciproc. Nu se puteau suferi și se spionau. PAS, Z. I 156. – Variantă: șpiona (RETEGANUL, P. I 29) vb. I.