SPERMĂ s. f. Lichid fiziologic cu compoziție complexă, secretat de glandele sexuale masculine care conține ca elemente esențiale spermatozoizii. – Din fr. sperme.

sperm¹ sn vz spermă

spermă sfs [At: AMFILOHIE, G. F. 251^v/10 / V: (înv) sperm¹ / E: it sperma, fr sperme] Lichid fiziologic cu compoziție complexă, secretat de glandele sexuale masculine, care conține ca elemente esențiale spermatozoizii Si: lichid spermatic, (îvp) sămânță.

SPERMĂ, sperme, s. f. Substanță lichidă cu compoziție complexă, secretată de glandele sexuale masculine, care conține ca elemente esențiale spermatozoizii. – Din fr. sperme.

SPERMĂ s. f. Substanță care conține spermatozoizi și care este secretată de glandele sexuale masculine.

SPERMĂ s.f. Secreție a glandelor sexuale bărbătești care conține spermatozoizi. [< fr. sperme, cf. gr. sperma – sămînță].

SPERMĂ s. f. secreție a glandelor sexuale masculine care conține spermatozoizi. (< fr. sperme, lat., gr. sperma)

SPERMĂ ~e f. Secreție a glandelor sexuale masculine, care conține spermatozoizi. /<fr. sperme, it. sperma

spermă s. f., g.-d. art. spermei

spermă s. f., g.-d. art. spermei

spermă s. f., g.-d. art. spermei

SPERMA- „sămînță, spermă, spori”. ◊ gr. sperma „sămînță” > fr. sperma-, engl. id. > rom. sperma-. □ ~podiu (v. -podiu), s. n., suport ramificat al pistilului umbeliferelor; ~tecă (v. -tecă), s. f., organ al insectei femele, care înmagazinează spermatozoizii.

SPERMĂ (< fr.; cuv. gr.) Lichid vâscos, opalin, cu miros fad caracteristic, produs de glandele aparatului genital bărbătesc, care conține spermatozoizii cu substanțele ce le fac posibilă viața și mișcarea; (pop.) sămânță. Numărul spermatozoizilor este de 30-180 mil. pe mililitru.

SPERMĂ albuș, caimac, cartuș, clei, drojdie de bere, frișcă, lapte bătut, lapți, lăptișor de matcă, lipici, măduvă, mehlem, miere de amoc, muci, mujdei, peltea, polen, scrobeală, spuză, spumă, tărâță, zaț, zeamă.

SPERMĂ s. (BIOL.) (pop.) sămânță.

SPERMĂ s. (BIOL.) (pop.) sămînță.