2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spérlă (sud) și șpérlă (nord) f. pl. e (ung. pernye, spuză, cenușă caldă, de unde vine și ardelenescu perneŭ, colb. V. pîrnaĭe). Cenușă foarte supțire saŭ fumegătură de lampă care se depune ca colbu pin camere. A da cu șperlă (orĭ cu colb) în ochiĭ lumiĭ, a căuta să înșelĭ lumea ca să nu vadă vițiĭ evidente. A da pin sperlă (fam.), a terfeli, a tărbăci, a bate saŭ a ocărî. V. pospaĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPÉRLĂ adj. invar. v. ciufulit, deranjat, neîngrijit, vâlvoi, zbârlit.

sperlă adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spérlă (-le), s. f. – Funingine, negreală, spuză. – Var. șperlă. Origine incertă. Dacă acest cuvînt este expresiv, cum pare să indice suf., trebuie pornit de la ideea de „producere de scîntei”, cf. sfîrîi, pîrîi (se numește sperlă spuza care acoperă focul cu mult fum). Legătura cu sl. para „fum”, mag. pernje „cenușă fierbinte” (Cihac, II, 243) este dubioasă. – Der. șperli (var. șparli), vb. (a fugi, a o întinde; a fura), se leagă mai puțin de sensul actual al lui șperlă, decît de rădăcina lui expresivă (după Conev 61, din bg. spărljam, care pare să provină din rom.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spérlă, s.f. – v. șperlă („spuză”).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPERLĂ subst. (spuză). 1. Spărl/ă b. (17 A IV 112); -ul, Stoian (BCI V 191). 2. Sperlea (AO IV 462; DM); – Stan (Glos). 3. Sperlești s. (Glos). 4. Sperlan, olt. (16 B II 85); – Ivan, olt. (17 B I 368).

Intrare: Sperlă
Sperlă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sperlă
Intrare: sperlă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sperlă
  • sperla
plural
  • sperle
  • sperlele
genitiv-dativ singular
  • sperle
  • sperlei
plural
  • sperle
  • sperlelor
vocativ singular
plural