spérlă (sud) și șpérlă (nord) f. pl. e (ung. pernye, spuză, cenușă caldă, de unde vine și ardelenescu perneŭ, colb. V. pîrnaĭe). Cenușă foarte supțire saŭ fumegătură de lampă care se depune ca colbu pin camere. A da cu șperlă (orĭ cu colb) în ochiĭ lumiĭ, a căuta să înșelĭ lumea ca să nu vadă vițiĭ evidente. A da pin sperlă (fam.), a terfeli, a tărbăci, a bate saŭ a ocărî. V. pospaĭ.