specula [At: DRLU / V: (înv) spic~, (reg) șpic~ / Pzi: ~lez, (înv) specul / E: fr spéculer, lat speculari] 1 vt (Îdt) A observa cu atenție. 2-3 vtri A face operații comerciale, financiare etc. Si: (înv) a specularisi (1-2). 4 vr (Îvr) A se îndeletnici cu operații financiare sau comerciale. 5 vt A obține câștiguri necinstite profitând de unele împrejurări favorabile. 6 vt (C. i. oameni) A înșela, profitând de împrejurări. 7 vtrp (Pex) A (se) exploata (3). 8-9 vt(a), (rar) vi (C. i. mai ales situații favorabile) A folosi pentru a dobândi avantaje personale. 10 vt A vinde cu suprapreț, profitând de anumite împrejurări economice și sociale Si: a face speculă¹ (7), (înv) a specularisi (3), trafica, (îrg) precupi Vz negustori, precupeți. 11 vt (C. i. cumpărători) A înșela vânzând mărfurile cu suprapreț. 12-13 vi, (rar) vt A face deducții (filozofice, științifice), teoretizând în mod formal, fără legătură cu practica. 14 vr (Reg) A-și face calcule.

speculație sf [At: (a. 1811) DOC. EC. 99 / V: (înv) ~iune, (îrg) spic~, (îvr) ~ion (Pl: ~ioane) sn / Pl: ~ii / E: fr spéculation, lat speculatio, ger Spekulation, it speculazione] 1 Activitate economică privind schimbul de produse sub formă de vânzare-cumpărare bazată pe obținerea de profit Si: (asr) speculă¹ (1). 2 (Pex) Tranzacție financiară, comercială etc. bazată pe speculă¹ (5) Si: (asr) speculă¹ (2). 3 (Prc) Câștig ilicit Si: (asr) speculă¹ (3). 4 (Reg; îlav) Cu ~ Cu economie. 5 Tranzacție de bursă constând în cumpărarea și vânzarea valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența în curs Si: (asr) speculă¹ (4). 6 (Înv; îf ~iune) Speculare (1). 7 Cugetare abstractă, pur teoretică, asupra unei probleme Si: (rar) speculare (3). 8 Teoretizare formală, fără legătură cu practica Si: (rar) speculare (4).

speculațion sn vz speculație

speculațiune sf vz speculație

spiculație sf vz speculație

SPECULA, speculez, vb. I. 1. Tranz. A trage foloase dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a exploata, a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări). ♦ A face speculă (1), a vinde cu suprapreț. 2. Tranz. A face tranzacții de valori. 3. Intranz. și tranz. A face speculații (1). – Din fr. spéculer.

SPECULAȚIE, speculații, s. f. 1. Cugetare abstractă și pur teoretică asupra unei probleme; teoretizare ruptă de practică și de experiență. Orice speculație care n-are legătură cu viața e moartă. BARANGA, I. 195. Preocuparea lor majoră, artă sau speculația filozofică, le absoarbe întreaga existență. SADOVEANU, E. 30. Dacă vreo speculație filozofică mișcă dureros inima omenească, împrăștie melancolia, deznădejdea într-o societate, asta înseamnă că societatea era bolnavă mai înainte. GHEREA, ST. CR. I 65. 2. (Astăzi rar) Speculă în afaceri; afacere bazată pe înșelătorie. Să vorbim de motivul pentru care te-am rugat să vii cu mine. – Care motiv?... A fi iar vro speculație cu folos sigur. ALECSANDRI, T. 768. ◊ Fig. Patrioții cei falși?... Cei cari fac din patriotism o speculație și din presă o tarabă de marfă minciunoasă? ALECSANDRI, T. 1740. – Variante: speculațiune (CĂLINESCU, E. 17, GALACTION, O. I 233, CARAGIALE, O. VII 200), (învechit) spiculație (GORJAN, H. IV 135) s. f.

SPICULAȚIE s. f. v. speculație.

SPECULA vb. I. tr. A face speculații financiare, economice etc., a exploata practicînd specula; (p. ext.) a înșela (pe cineva). ♦ A se folosi, a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobîndi avantaje personale. 2. intr., tr. A face deducții teoretizînd formal, fără legătură cu practica. [< fr. spéculer, cf. it. speculare, lat. speculari].

SPECULAȚIE s.f. 1. Faptul de a specula; teoretizare abstractă metafizică, ruptă de practică și de experiență. 2. Speculă, înșelătorie; afacere. ♦ (Fin.) Exploatare prin afaceri bancare și de bursă; speculă (2). [Gen. -iei, var. speculațiune s.f. / cf. fr. spéculation, lat. speculatio].

SPECULAȚIUNE s.f. v. speculație.

SPECULAȚIE s. f. 1. faptul de a specula (II); teoretizare abstractă, metafizică, ruptă de practică și de experiență. 2. (fin.) tranzacție de bursă, din vânzare-cumpărare de valori cu scopul de a obține câștiguri mari. ◊ afacere bazată pe înșelătorie; speculă (2). (< fr. spéculation, lat. speculatio)

A SPECULA ~ez 1. tranz. (situații, stări etc.) A folosi abuziv (pentru a căpăta avantaje personale). ~ încrederea cuiva. 2. intranz. 1) A face speculă. 2) A efectua tranzacții de bursă. 3) fig. A emite cugetări abstracte, teoretizând în mod normal; a face speculații. /<fr. speculer, lat. speculari

SPECULAȚIE ~i f. 1) Tranzacții de bursă pentru obținerea de mari câștiguri. 2) Teoretizare abstractă care nu ține cont de practică. [G.-D. speculației; Sil. -ți-e] /<fr. spéculation, lat. speculatia, ~onis, germ. Spekulation

speculați(un)e f. 1. acțiunea de a specula, de a medita cu atențiune; 2. cercetare abstractă, teorie: speculațiunile metafizicei; 3. speculă.

*speculațiúne f. (lat. speculatio, spionaj, contemplare; fr. spéculation). Studiŭ, teorie, cugetare (în opoz. cu practică): speculațiunĭ metafizice, asta nu e bun de cît în speculațiune. Speculă, exploatare, operațiune negustorească saŭ financiară: speculațiunĭ de bursă. – Și -áție.

speculație (desp. -ți-e) s. f., art. speculația (desp. -ți-a), g.-d. art. speculației; pl. speculații, art. speculațiile (desp. -ți-i-)

speculație (-ți-e) s. f., art. speculația (-ți-a), g.-d. art. speculației; pl. speculații, art. speculațiile (-ți-i-)

specula vb., ind. prez. 1 sg. speculez, 3 sg. și pl. speculează

speculație s. f. (sil. -ți-e), art. speculația (sil. -ți-a), g.-d. art. speculației; pl. speculații, art. specalațiile (sil. -ți-i-)

speculație

SPECULA vb. 1. a negustori, a precupeți, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. (înv.) a specularisi. (A ~ la bursă.)

SPECULAȚIE s. 1. speculă. (~ cu valori economice.) 2. afacere, (fam.) bișniță, gheșeft, (fam. fig.) învârteală. (Face tot felul de ~ii.)

SPECULAȚIE s. 1. speculă. (~ cu valori economice.) 2. afacere, (fam.) bișniță, gheșeft, (fam. fig.) învîrteală. (Face tot felul de ~.)