2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÉCULĂ, specule, s. f. 1. Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri. 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs. – Din specula (derivat regresiv).

SPÉCULĂ, specule, s. f. 1. Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri. 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs. – Din specula (derivat regresiv).

speculă1 sf [At: GHICA, C. E. I, 103 / V: (reg) spic~, șp~ / Pl: ~le / E: specula] 1-4 (Asr) Speculație (1-4). 5 Exploatare excesivă a ceea ce poate aduce un venit (proprietăți, forță de muncă etc.). 6 Profit realizat prin speculă (5). 7 Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea unor mărfuri, cu prețuri exagerate, în momentul în care acestea lipsesc de pe piață. 8 Infracțiune comisă prin practicarea speculei (7).

SPÉCULĂ, specule, s. f. 1. Mod de exploatare constînd în acapararea și dosirea de mărfuri și în vinderea lor cu prețuri ridicate, în momentele de lipsă. Și aci trebuie o mînă de fier! aprobă ministrul. O mînă de fier care să stîrpească specula. C. PETRESCU, C. V. 110. 2. Tranzacție de bursă, constînd în vînzarea și cumpărarea valorilor cu scopul de a obține cîștiguri din diferența de curs.

SPÉCULĂ s.f. 1. Exploatare constând în dosirea de mărfuri și vinderea lor cu suprapreț în momentele când lipsesc de pe piață. 2. Tranzacție de bursă constând în vânzare-cumpărare de valori cu scopul de a obține câștiguri mari; speculație. [< specula].

SPÉCULĂ s. f. 1. comerț ilicit prin dosirea de mărfuri și vinderea lor, cu suprapreț. ◊ dare de bani cu dobândă mai mare decât cea legală. 2. speculație (2). (< specula)

SPÉCULĂ ~e f. Vânzare a mărfurilor care lipsesc pe piață. [G.-D. speculei] /v. a specula

speculă f. combinațiune de finanțe, întreprindere de bancă, de comerț.

*spéculă f., pl. e (din speculez, ca deranj, ramburs din deranjez, rambursez. Lat. it. spicula înseamnă „observatoriŭ”). Trafic, operațiune negustorească (maĭ ales ilicită): case de speculă (de dat cu chirie), acesta face speculă din toate. – Vulg. șpículă.

SPECULÁ, speculez, vb. I. 1. Tranz. A trage foloase dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a exploata, a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări). ♦ A face speculă (1), a vinde cu suprapreț. 2. Tranz. A face tranzacții de valori. 3. Intranz. și tranz. A face speculații (1). – Din fr. spéculer.

SPECULÁ, speculez, vb. I. 1. Tranz. A trage foloase dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a exploata, a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări). ♦ A face speculă (1), a vinde cu suprapreț. 2. Tranz. A face tranzacții de valori. 3. Intranz. și tranz. A face speculații (1). – Din fr. spéculer.

specula [At: DRLU / V: (înv) spic~, (reg) șpic~ / Pzi: ~lez, (înv) specul / E: fr spéculer, lat speculari] 1 vt (Îdt) A observa cu atenție. 2-3 vtri A face operații comerciale, financiare etc. Si: (înv) a specularisi (1-2). 4 vr (Îvr) A se îndeletnici cu operații financiare sau comerciale. 5 vt A obține câștiguri necinstite profitând de unele împrejurări favorabile. 6 vt (C. i. oameni) A înșela, profitând de împrejurări. 7 vtrp (Pex) A (se) exploata (3). 8-9 vt(a), (rar) vi (C. i. mai ales situații favorabile) A folosi pentru a dobândi avantaje personale. 10 vt A vinde cu suprapreț, profitând de anumite împrejurări economice și sociale Si: a face speculă1 (7), (înv) a specularisi (3), trafica, (îrg) precupi Vz negustori, precupeți. 11 vt (C. i. cumpărători) A înșela vânzând mărfurile cu suprapreț. 12-13 vi, (rar) vt A face deducții (filozofice, științifice), teoretizând în mod formal, fără legătură cu practica. 14 vr (Reg) A-și face calcule.

SPECULÁ, speculez, vb. I. 1. Tranz. A trage foloase dintr-o anumită situație, a profita de ceva; (complementul indică o persoană, o colectivitate) a exploata, a înșela (profitînd de anumite împrejurări). În ultimul timp, mai ales scriitorii au speculat adevărul că nu există oameni «numai buni». CAMIL PETRESCU, U. N. 64. Trîntorii părăsiți ce s-au întrodus de o bucată de vreme în societatea romînilor, speculînd nevinovăția și încrederea. ALECSANDRI, O. P. 48. Îți place peste țară să-ntinzi întunecimea Și prin eresuri proaste să speculezi mulțimea. id. T. II 157. ◊ Refl. pas. [Pe moșiile boierilor] se speculează țăranii pînă la exasperare... Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pămînt și nu mai rabdă fără a crîcni înșelăciunile și neomenia. REBREANU, R. I 168. ♦ (Complementul indică o marfă) A vinde cu suprapreț (profitînd de anumite împrejurări economice și sociale); (complementul indică pe cumpărător) a exploata (vînzîndu-i mărfurile cu suprapreț). 2. Intranz. A face tranzacții de valori. V. speculă (2). 3. Intranz. A face deducții (filozofice, științifice), teoretizînd în mod formal, fără legătură cu practica. Esteticii metafizici, văzînd operele artistice frumoase, au început să speculeze asupra noțiunei abstracte a frumosului, a artei. GHEREA, ST. CR. II 26.

SPECULÁ vb. I. tr. A face speculații financiare, economice etc., a exploata practicând specula; (p. ext.) a înșela (pe cineva). ♦ A se folosi, a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale. 2. intr., tr. A face deducții teoretizând formal, fără legătură cu practica. [< fr. spéculer, cf. it. speculare, lat. speculari].

SPECULÁ vb. I. tr. 1. a face speculă. ◊ a înșela (pe cineva). ◊ a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale. 2. a face tranzacții de valori. II. intr., tr. a face speculații (1), deducții. (< fr. spéculer, lat. speculari)

A SPECULÁ ~éz 1. tranz. (situații, stări etc.) A folosi abuziv (pentru a căpăta avantaje personale). ~ încrederea cuiva. 2. intranz. 1) A face speculă. 2) A efectua tranzacții de bursă. 3) fig. A emite cugetări abstracte, teoretizând în mod normal; a face speculații. /<fr. speculer, lat. speculari

speculà v. 1. a medita cu atențiune asupra unei materii; 2. a face proiecte, operațiuni de finanțe, de comerț: a specula asupra vânzării terenurilor; 3. fig. a exploata: a specula favoarea poporului.

*speculéz v. intr. (lat. spéculor, -lári, a observa, a spiona). Meditez, fac teoriĭ. Fac combinațiunĭ (operațiunĭ) financiare saŭ comerciale bazate pe evenimente politice ș. a.: a specula asupra grînelor, a renteĭ. V. tr. Exploatez, întrebuințez ca să cîștig: a specula prostia poporuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spéculă s. f., g.-d. art. spéculei; pl. spécule

spéculă s. f., g.-d. art. spéculei; pl. spécule

speculá (a ~) vb., ind. prez. 3 speculeáză

arată toate definițiile

Intrare: speculă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • speculă
  • specula
plural
  • specule
  • speculele
genitiv-dativ singular
  • specule
  • speculei
plural
  • specule
  • speculelor
vocativ singular
plural
Intrare: specula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • specula
  • speculare
  • speculat
  • speculatu‑
  • speculând
  • speculându‑
singular plural
  • speculea
  • speculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • speculez
(să)
  • speculez
  • speculam
  • speculai
  • speculasem
a II-a (tu)
  • speculezi
(să)
  • speculezi
  • speculai
  • speculași
  • speculaseși
a III-a (el, ea)
  • speculea
(să)
  • speculeze
  • specula
  • speculă
  • speculase
plural I (noi)
  • speculăm
(să)
  • speculăm
  • speculam
  • specularăm
  • speculaserăm
  • speculasem
a II-a (voi)
  • speculați
(să)
  • speculați
  • speculați
  • specularăți
  • speculaserăți
  • speculaseți
a III-a (ei, ele)
  • speculea
(să)
  • speculeze
  • speculau
  • specula
  • speculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

speculă

  • 1. Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Și aci trebuie o mînă de fier! aprobă ministrul. O mînă de fier care să stîrpească specula. C. PETRESCU, C. V. 110.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Dare de bani cu dobândă mai mare decât cea legală.
      surse: MDN '00
  • 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

specula

  • 1. tranzitiv A trage foloase dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a exploata, a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: exploata înșela (amăgi) 4 exemple
    exemple
    • În ultimul timp, mai ales scriitorii au speculat adevărul că nu există oameni «numai buni». CAMIL PETRESCU, U. N. 64.
      surse: DLRLC
    • Trîntorii părăsiți ce s-au întrodus de o bucată de vreme în societatea romînilor, speculînd nevinovăția și încrederea. ALECSANDRI, O. P. 48.
      surse: DLRLC
    • Îți place peste țară să-ntinzi întunecimea Și prin eresuri proaste să speculezi mulțimea. ALECSANDRI, T. II 157.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv [Pe moșiile boierilor] se speculează țăranii pînă la exasperare... Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pămînt și nu mai rabdă fără a crîcni înșelăciunile și neomenia. REBREANU, R. I 168.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face speculă, a vinde cu suprapreț.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv A face tranzacții de valori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Esteticii metafizici, văzînd operele artistice frumoase, au început să speculeze asupra noțiunei abstracte a frumosului, a artei. GHEREA, ST. CR. II 26.
      surse: DLRLC

etimologie: