specificație sf [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XIII, 144 / V: (înv) ~iune, ~eți~, ~ețificăciune / Pl: ~ii / E: lat specificatio, -onis, fr spécification, it specificazione] Specificare (3).

specificațiune sf vz specificație

specificăciune sf vz specificație

spețifăcăciune sf vz specificație

spețificație sf vz specificație

SPECIFICAȚIE, specificații, s. f. Specificare.

SPECIFICAȚIE s.f. Specificare. ♦ Definire a caracteristicilor cărora trebuie să le răspundă o instalație, o construcție, un material, un produs etc.; documentul care cuprinde aceste caracteristici. [Cf. fr. spécification, it. specificazione].

SPECIFICAȚIE s. f. specificare. ◊ definire a caracteristicilor cărora trebuie să le răspundă o instalație, o construcție, un produs etc. (< fr. spécification, lat. specificatio)

SPECIFICAȚIE ~i f. 1) v. a specifica. 2) Document care cuprinde descrierea structurii, funcționării și exploatării unor produse industriale (mașini, aparate, utilaje, confecții etc.). [G.-D. specificației; Sil. -ți-e] /<lat. specificatio, ~onis, fr. spécification

specificație (desp. -ți-e) s. f., art. specificația (desp. -ți-a), g.-d. art. specificației; pl. specificații, art. specificațiile (desp. -ți-i-)

specificație (-ți-e) s. f., art. specificația (-ți-a), g.-d. art. specificației; pl. specificații, art. specificațiile (-ți-i-)

specificație s. f. (sil. -ți-e), art. specificația (sil. -ți-a), g.-d. art. specificației; pl. specificații, art. specificațiile (sil. -ți-i-)

SPECIFICAT adj. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărât, precizat, rânduit, stabilit, statornicit. (La o dată ~.)

SPECIFICAȚIE s. v. mențiune.

SPECIFICAT adj. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărît, precizat, rînduit, stabilit, statornicit. (La o dată ~.)

SPECIFICAȚIE s. indicație, însemnare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificare. (Poartă următoarea ~...)