SPARÁNGHEL s. m. Plantă din familia liliaceelor, cu tulpina agățătoare, cu frunze liniare și cu ramuri comestibile cînd sînt tinere (Asparagus officinalis). – Variantă: sparángă (ALECSANDRI, T. I 370) s. f.

SPARANGHÉL m. Plantă erbacee legumicolă, cu rădăcini cărnose și frunze mici, cultivată pentru ramurile folosite în alimentație. /<ngr. sparánghi

sparanghel m. plantă bună de mâncat când e tânără (Asparagus). [Mold. sparangă = gr. mod. SPARÁNGHI].

șparanghel sm vz sparanghel

sparángă (nord) f. și sparánghel (sud.) m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. sparángi, d. vgr. aspáragos; lat. aspáragus, it. spáragio, fr. asperge, germ. spargel). O plantă liliacee care se mănîncă opărită. Partea eĭ subterană se întrebuințează în med. contra idropiziiĭ, gălbenăriĭ ș. a. (aspáragus officinális).

sparánghel s. m.

sparánghel s. m., pl. sparángheli

sparanghel.

SPARÁNGHEL s. (BOT.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel, păr, spargă, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, ragila-pământului, umbra-cucului, umbra-iepurelui.

SPARÁNGHEL s. v. umbra-iepurelui.

SPARANGHEL s. (BOT.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel, păr, spargă, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, ragila-pămîntului, umbra-cucului, umbra-iepurelui.

sparanghel s. v. UMBRA-IEPURELUI.

sparánghel (-li), s. m. – Plantă leguminoasă (Asparagus officinalis). – Var. Bucov. sparangă; Trans. spergă, sperghe. Mr. spăragă. Ngr. σπαράγγι, din gr. ἀσπάραγος, cf. bg. sparangi, alb. spërëng, pol. szparag, mag. spárga (› Trans. spergă).

SPARANGHEL (< ngr.) s. m. Plantă leguminoasă perenă din familia liliaceelor, cu rădăcini cărnoase și frunze mici, nedezvoltate (Asparagus officinalis); se cultivă pentru lăstarii tineri comestibili, suculenți, etiolați sau verzi. Este indicat în tratarea asteniilor, a anemiei, diabetului, bronșitei etc.

sparanghel s. m. sg. (er.) penis.

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.