SPARÁNGHEL s. m. Plantă din familia liliaceelor, cu tulpina agățătoare, cu frunze liniare și cu ramuri comestibile cînd sînt tinere (Asparagus officinalis). – Variantă: sparángă (ALECSANDRI, T. I 370) s. f.

sparánghel s. m.

SPARÁNGHEL s. (BOT.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel, păr, spargă, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, ragila-pământului, umbra-cucului, umbra-iepurelui.

SPARÁNGHEL s. v. umbra-iepurelui.

sparánghel (-li), s. m. – Plantă leguminoasă (Asparagus officinalis). – Var. Bucov. sparangă; Trans. spergă, sperghe. Mr. spăragă. Ngr. σπαράγγι, din gr. ἀσπάραγος, cf. bg. sparangi, alb. spërëng, pol. szparag, mag. spárga (› Trans. spergă).

SPARANGHÉL m. Plantă erbacee legumicolă, cu rădăcini cărnose și frunze mici, cultivată pentru ramurile folosite în alimentație. /<ngr. sparánghi

sparanghel m. plantă bună de mâncat când e tânără (Asparagus). [Mold. sparangă = gr. mod. SPARÁNGHI].

sparángă (nord) f. și sparánghel (sud.) m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. sparángi, d. vgr. aspáragos; lat. aspáragus, it. spáragio, fr. asperge, germ. spargel). O plantă liliacee care se mănîncă opărită. Partea eĭ subterană se întrebuințează în med. contra idropiziiĭ, gălbenăriĭ ș. a. (aspáragus officinális).

sparánghel s. m., pl. sparángheli

SPARANGHEL s. (BOT.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel, păr, spargă, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, ragila-pămîntului, umbra-cucului, umbra-iepurelui.

sparanghel s. v. UMBRA-IEPURELUI.

sparanghel s. m. sg. (er.) penis.

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.