2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOVẤRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, folosită la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare). [Var.: sovấrv, șovấrf s. m.] – Din sb. suhovrh.

SOVẤRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, întrebuințată la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare). [Var.: sovấrv, șovấrf s. m.] – Din scr. suhovrh.

SOVÂRF ~i m. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina erectă, cu frunze opuse și cu flori roz (uneori albe), folosită în scopuri medicinale și în industria casnică (la vopsit). /<sb. suhovrh

SOVẤRV s. m. v. sovârf.

SOVẤRV s. m. v. sovârf.

ȘOVẤRF s. m. v. sovârf.

SOVÎ́RF, sovîrfi, s. m. (Și în forma sovîrv) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori mirositoare roșii-purpurii, întrebuințată în industria casnică la vopsit; crește prin locuri însorite și prin tufișuri; pînă în regiunea alpină (Origanum vulgare). Se întrebuințează... la fierberea văpselelor de negru, adecă la zeama ce se face din sovîrf. La HEM. Frunză verde de sovîrf, Geaba merg joia la tîrg, Că ce cumpăr nu mănînc. Cumpăr pîne cu masline Și cu-amar le bag în mine. ȘEZ. XVIII 31. – Variante: sovîrv, șovîrf (ODOBESCU, S. II 292) s. m.

ȘOVÎ́RF s. n. v. sovîrf.

sovârv n. plantă cu miros plăcut și cu florile roșii-purpurii, mult întrebuințată la colorat (Origanum): sovârv de umplut flori CR. [Tr. solovârf, sovovârf, de origină necunoscută].

sovî́rf m. ca plantă și n. ca văpsea (vsl. suhovrŭhŭ, „vîrf uscat”; sîrb. -vrh, rut. -verh, sovîrf). Est. Sud. O plantă labiată înaltă de vre-o 50 c. m. cu frunze dințate și florĭ roșiĭ saŭ alt-fel din care se scoate o văpsea galbenă, roșie orĭ neagră (origanum). – Și șo-, solovîrf și sovovîrf (Trans.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sovấrf s. m., pl. sovấrfi

sovârf s. m., pl. sovârfi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOVÂRF s. v. pălăria-cucului.

SOVÂRF s. (BOT.; Origanum vulgare) (reg.) broască, budeană, dost, ferăstău, majoran, milot, stropan, trifoiște, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, măghiran-sălbatic, poala-Sfintei-Mării.

SOVÂRF-GÁLBEN s. v. pojarniță, sunătoare.

sovîrf s. v. PĂLĂRIA-CUCULUI.

SOVÎRF s. (BOT.; Origanum vulgare) (reg.) broască, budeană, dost, ferăstău, majoran, milot, stropan, trifoiște, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, măghiran-sălbatic, poala-Sfintei-Mării.

sovîrf-galben s. v. POJARNIȚĂ. SUNĂTOARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șovîrf (-fi), s. m. – Savur (Origanum vulgare). – Var. solovîrf, so(lo)vîrv. Sl. suchovrŭchŭ „vîrf uscat” (Candrea; Scriban), sb. suhovrh, cf. vîrf.Der. sovîrvariță, s. f. (plante, Hypericum quadrangulum, Inula britannica, Betonica officinalis).

arată toate definițiile

Intrare: sovârf
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sovârf
  • sovârful
  • sovârfu‑
plural
  • sovârfi
  • sovârfii
genitiv-dativ singular
  • sovârf
  • sovârfului
plural
  • sovârfi
  • sovârfilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sovârv
  • sovârvul
  • sovârvu‑
plural
  • sovârvi
  • sovârvii
genitiv-dativ singular
  • sovârv
  • sovârvului
plural
  • sovârvi
  • sovârvilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șovârf
  • șovârful
  • șovârfu‑
plural
  • șovârfi
  • șovârfii
genitiv-dativ singular
  • șovârf
  • șovârfului
plural
  • șovârfi
  • șovârfilor
vocativ singular
plural
Intrare: sovârf-galben
sovârf-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sovârf-galben
  • sovârful-galben
plural
  • sovârfi-galbeni
  • sovârfii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • sovârf-galben
  • sovârfului-galben
plural
  • sovârfi-galbeni
  • sovârfilor-galbeni
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sovârf Origanum sovârv șovârf

  • 1. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, folosită la vopsit și în farmacie (Origanum vulgare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: savur 2 exemple
    exemple
    • Se întrebuințează... la fierberea văpselelor de negru, adecă la zeama ce se face din sovîrf. La HEM.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde de sovîrf, Geaba merg joia la tîrg, Că ce cumpăr nu mănînc. Cumpăr pîne cu masline Și cu-amar le bag în mine. ȘEZ. XVIII 31.
      surse: DLRLC

etimologie: