4 intrări

52 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORT, sorturi, s. n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din fr. sorte.

SORT, sorturi, s. n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din fr. sorte.

sort2 sn [At: VĂCĂRESCUL, GR. 100/1 / V: (înv) soartă (Pl: soarte) sf / Pl: ~uri / E: fr sorte] Soi1 (3).

SORT, sorturi, s. n. (Termen comercial) Fel, gen, specie, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). S-au pus în producție noi sorturi de conserve de legume.

SORT s.n. Fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse etc.) ♦ Grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole, caracterizat prin însușiri comune sau specifice anumitor condiții de vegetație. [< fr. sorte].

SORT s. n. fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). ◊ grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole. (< fr. sorte)

SORT ~uri n. 1) Categorie de produse sau de mărfuri; calitate. 2) pop. Soi de plante; specie. ~uri de viță de vie. /<fr. sorte

SORȚ, sorți, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație. ◊ Expr. A trage la sorți = a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți; b) (În vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație. Sorți de izbândă = posibilități de reușită; șansă. – Refăcut din sorți (pl. lui soartă).

ȘORT, șorturi, s. n. Pantalon scurt din țesături ușoare, purtat ca îmbrăcăminte sportivă sau de plajă. – Din fr., engl. short.

ȘORȚ, șorțuri, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte purtat dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) purtat de elevi peste haine, ca uniformă. 3. (În portul popular femeiesc) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, simplă sau ornamentată, care se poartă peste fustă. – Din germ. Schurz.

șort2 sn [At: IORDAN, L. R. A. 499 / S și: sho~ / Pl: ~uri / E: fr, eg short] Pantalon scurt dintr-o țesătură ușoară (purtat ca îmbrăcăminte sportivă sau de plajă).

șorț1 sn [At: (a. 1764) IORGA, B. R. 340 / V: (reg) so~, su~, ~rt, șulț, șurt, șurț sn, surță, șoarță (Pl: ~țe) ~ă, șurță (Pl: ~țe) sf / Pl: ~uri / E: ger Schurz cf săs šurts] 1 Obiect de îmbrăcăminte (din pânză, piele, cauciuc etc.), purtat dinainte, peste haine, de femei, muncitori etc. în timpul lucrului, pentru a-și proteja îmbrăcămintea sau organismul Si: (reg) pestelcă, șolorof șvartug. 2 (Pop) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, de obicei împodobită cu broderii, care se poartă de către femei, peste fustă, în față Si: (reg) catrință (1), opreg, zadie, zăvelcă. 3 (Iuz) Obiect de îmbrăcăminte care facea parte din uniforma școlarilor și care se purta peste haine.

șorț2 sn [At: LB / V: (reg) ~rt (Pl: șoarte) / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) 1 Reputație proastă. 2 (Îe) A face (cuiva) ~ A vorbi de rău Si: a defăima (7).

SORȚ, sorți, s. m. (De obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație. ◊ Expr. A trage la sorți = a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți; b) (În vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație. Sorți de izbândă = posibilități de reușită; șansă. – Refăcut din sorți (pl. lui soartă).

ȘORT, șorturi, s. n. Obiect de îmbrăcăminte (sportivă sau de plajă) în formă de pantaloni scurți. – Din fr., engl. short.

arată toate definițiile

Intrare: sort
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sort
  • sortul
  • sortu‑
plural
  • sorturi
  • sorturile
genitiv-dativ singular
  • sort
  • sortului
plural
  • sorturi
  • sorturilor
vocativ singular
plural
Intrare: sorț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • so
  • sorțul
  • sorțu‑
plural
  • sorți
  • sorții
genitiv-dativ singular
  • so
  • sorțului
plural
  • sorți
  • sorților
vocativ singular
plural
Intrare: șort
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șort
  • șortul
  • șortu‑
plural
  • șorturi
  • șorturile
genitiv-dativ singular
  • șort
  • șortului
plural
  • șorturi
  • șorturilor
vocativ singular
plural
Intrare: șorț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șo
  • șorțul
  • șorțu‑
plural
  • șorțuri
  • șorțurile
genitiv-dativ singular
  • șo
  • șorțului
plural
  • șorțuri
  • șorțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sort

  • 1. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse).
    exemple
    • S-au pus în producție noi sorturi de conserve de legume.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole, caracterizat prin însușiri comune sau specifice anumitor condiții de vegetație.
      surse: DN

etimologie:

sorț

  • 1. popular de obicei (la) plural Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. expresie A trage la sorți = a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cine să fie purcar? – La sorți! DELAVRANCEA, O. II 289.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A trage la sorți = (în vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Eram abia de douăzeci și unu de ani cînd îmi veni rîndul să trag la sorți. GANE, N. II 90.
        surse: DLRLC
      • Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. expresie A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Sorții trebuiau să se aleagă în scurt. SADOVEANU, O. I 4.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie Sorți de izbândă = posibilități de reușită.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șansă attach_file 2 exemple
      exemple
      • Nu face niciodată încercări fără rost, fapte care n-au de fel sorți de izbîndă. CAMIL PETRESCU, O. II 441.
        surse: DLRLC
      • Ochii tuturora se îndreptau curioși spre cei doi luptători, măsurîndu-le, după înfățișare, sorții de izbîndă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 36.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Refăcut din sorți (pluralul lui soartă).
    surse: DEX '09 DEX '98

șort

  • 1. Pantalon scurt din țesături ușoare, purtat ca îmbrăcăminte sportivă sau de plajă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

șorț

  • 1. Obiect de îmbrăcăminte purtat dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: șolorof șvartug diminutive: șorțuleț attach_file 3 exemple
    exemple
    • Un băiat cu șorț alb aleargă cu două franzele rumene și calde în brațe. C. PETRESCU, C. V. 119.
      surse: DLRLC
    • O domnișoară cu șorț alb îi întîmpină în capul scării. REBREANU, R. I 268.
      surse: DLRLC
    • Fata... luă în șorț vreo doi pumni de mălai. ISPIRESCU, L. 333.
      surse: DLRLC
  • 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) purtat de elevi peste haine, ca uniformă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. (În portul popular femeiesc) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, simplă sau ornamentată, care se poartă peste fustă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: catrință pestelcă zăvelcă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și dimineața vin neveste Cu șorțul prins în cingătoare. GOGA, P. 16.
      surse: DLRLC
    • Ea duce sfat din casă-n casă Că n-am broboadă de mătasă. N-am șorț cu flori – și dacă n-am Ce-i pasă? COȘBUC, P. I 126.
      surse: DLRLC
    • Nimic nu poate fi mai grațios ca... preșurile țesute cu fir alb sau galben, cu ornamente și cu ciucuri lungi de lînă colorată, care se lucrează în Banat, înlocuind, acolo, șorțurile și fotele țărancelor noastre. ODOBESCU, S. I 483.
      surse: DLRLC

etimologie: