3 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

SORIT2, -Ă, soriți, -te, adj. (Pop.) Însorit. – V. sori.

SORIT2, -Ă, soriți, -te, adj. (Pop.) Însorit. – V. sori.

SORIT1, sorite, s. n. (Log.) Raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites.

sorit2, ~ă a [At: SADOVEANU, O. X, 573 / Pl: ~iți, ~e / E: sori] (Pop) Însorit.

sorit1 sn [At: MICU, L. 120 / V: (îdt) ~ă sf / Pl: ~e, (înv) ~iți / E: lat sorites, ngr σωρείτης, fr sorite] (Log) Silogism complex, alcătuit dintr-un șir de premise așezate în așa fel încât atributul uneia să fie subiectul premisei următoare, iar concluzia să aibă ca subiect, subiectul primei premise și ca atribut, atributul penultimei premise.

sorită sf vz sorit1

soriță sf [At: MARIAN, NU. 605 / Pl: ~țe / E: soră + -iță] (Trs) Surioară ().

SORIT1, sorite, s. n. (Log.) Raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites.

SORIT2, -Ă, soriți, -te, adj. Însorit. Acuma acolo, în rîpi sorite, scot botul din peșteri urșii. SADOVEANU, B. 119.

SORIT1, sorite, s. n. (Logică) Silogism complex, alcătuit dintr-un lanț de premise așezate așa, încît atributul uneia să fie subiectul premisei următoare, concluzia avînd, ca subiect, subiectul primei premise și ca atribut atributul penultimei premise.

SORIȚĂ, sorițe, s. f. (Rar) Surioară. Mirel de la masă, Pe sorița noastră, N-om da nicidecum. MARIAN, NU. 605.

SORIT s.n. Polisilogism contractat prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. [< fr. sorite, lat. sorites, gr. soreites < soros – mulțime].

SORIT s. n. polisilogism, prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. (< fr. sorite, lat. sorites)

*sorít n., pl. e (vgr. soreites, d. sorós, grămadă). Log. Ret. Bilogizm compus din maĭ multe propozițiunĭ așa în cît atributu uneĭa să fie subiectu următoareĭ pînă la concluziune, care are ca subĭect subĭectu primeĭ și ca atribut atributu penultimeĭ.

sorítă f., pl. e (d. soare). Nord. Floarea soareluĭ.

Ortografice DOOM

sorit s. n., pl. sorite

sorit s. n., pl. sorite

sorit s. n., pl. sorite

Enciclopedice

SORIT (< fr., lat.; {s} gr. soreites < soros „grămadă”) s. n. (LOG.) Polisilogism constractat prin excluderea concluziilor intermediare care, în polisilogismele inițiale dezvoltate, îndeplineau rolul uneia dintre premise. Este de două feluri: aristotelic (regresiv) și goclenian (progresiv).

Sinonime

SORIT adj. v. însorit.

sorit adj. v. ÎNSORIT.

Arhaisme și regionalisme

soriță, sorițe, s.f. (reg.) surioară.

Intrare: sorit (adj.)
sorit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorit
  • soritul
  • soritu‑
  • sorită
  • sorita
plural
  • soriți
  • soriții
  • sorite
  • soritele
genitiv-dativ singular
  • sorit
  • soritului
  • sorite
  • soritei
plural
  • soriți
  • soriților
  • sorite
  • soritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sorit (s.n.)
sorit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorit
  • soritul
  • soritu‑
plural
  • sorite
  • soritele
genitiv-dativ singular
  • sorit
  • soritului
plural
  • sorite
  • soritelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: soriță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soriță
  • sorița
plural
  • sorițe
  • sorițele
genitiv-dativ singular
  • sorițe
  • soriței
plural
  • sorițe
  • sorițelor
vocativ singular
  • soriță
  • sorițo
plural
  • sorițelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sorit, sorităadjectiv

  • 1. popular Însorit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: însorit
    • format_quote Acuma acolo, în rîpi sorite, scot botul din peșteri urșii. SADOVEANU, B. 119. DLRLC
etimologie:
  • vezi sori DEX '09 DEX '98

sorit, soritesubstantiv neutru

  • 1. logică Raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • diferențiere Polisilogism contractat prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. DN
etimologie:

soriță, sorițesubstantiv feminin

  • 1. rar Surioară. DLRLC
    sinonime: surioară
    • format_quote Mirel de la masă, Pe sorița noastră, N-om da nicidecum. MARIAN, NU. 605. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.