11 definiții pentru sorit (s.n.)
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- enciclopedice (1)
Explicative DEX
SORIT1, sorite, s. n. (Log.) Raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites.
SORIT1, sorite, s. n. (Log.) Raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sorit1 sn [At: MICU, L. 120 / V: (îdt) ~ă sf / Pl: ~e, (înv) ~iți / E: lat sorites, ngr σωρείτης, fr sorite] (Log) Silogism complex, alcătuit dintr-un șir de premise așezate în așa fel încât atributul uneia să fie subiectul premisei următoare, iar concluzia să aibă ca subiect, subiectul primei premise și ca atribut, atributul penultimei premise.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SORIT1, sorite, s. n. (Logică) Silogism complex, alcătuit dintr-un lanț de premise așezate așa, încît atributul uneia să fie subiectul premisei următoare, concluzia avînd, ca subiect, subiectul primei premise și ca atribut atributul penultimei premise.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SORIT s.n. Polisilogism contractat prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. [< fr. sorite, lat. sorites, gr. soreites < soros – mulțime].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SORIT s. n. polisilogism, prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. (< fr. sorite, lat. sorites)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*sorít n., pl. e (vgr. soreites, d. sorós, grămadă). Log. Ret. Bilogizm compus din maĭ multe propozițiunĭ așa în cît atributu uneĭa să fie subiectu următoareĭ pînă la concluziune, care are ca subĭect subĭectu primeĭ și ca atribut atributu penultimeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sorită sf vz sorit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
sorit s. n., pl. sorite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sorit s. n., pl. sorite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sorit s. n., pl. sorite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
SORIT (< fr., lat.; {s} gr. soreites < soros „grămadă”) s. n. (LOG.) Polisilogism constractat prin excluderea concluziilor intermediare care, în polisilogismele inițiale dezvoltate, îndeplineau rolul uneia dintre premise. Este de două feluri: aristotelic (regresiv) și goclenian (progresiv).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
sorit, soritesubstantiv neutru
- 1. Raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- diferențiere Polisilogism contractat prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. DN
etimologie:
- sorite DEX '09 DEX '98 DN
- sorites DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.