opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

SOREAN, soreni, s. m. (Iht.; pop.) Obleț. – Soare + suf. -ean.

SOREAN, soreni, s. m. (Iht.; pop.) Obleț. – Soare + suf. -ean.

sor4 sn [At: LB / V: șor / Pl: ~uri, (reg) soare, ~e / E: ns cf lat solum „talpă”] (Trs; Mar) Șorici1.

sor2 sm [At: ANTIPA, P. 601 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Fiecare dintre grinzile groase așezate pe părțile laterale ale coșului de pescuit pentru susținerea pereților acestuia.

sor3 sm [At: GRECESCU, FL. 646 / Pl: ~i / E: fr sore] (Bot; mpl) Grup de sporangi care se află pe dosul frunzelor de ferigă.

sorean, ~ă [At: DDRF / V: sur~ / Pl: ~eni, ~ene / E: soare3 + -ean] 1 smf Pește de apă dulce, cu lungimea medie de 7-8 cm, cu solzi lucitori, care înoată la suprafața apei Si: (reg) muscan, soreașcă, sorenaș (Leucaspius delineatus). 2 smf (Reg) Obleț (Alburnus alburnus). 3 smf (Iht; reg) Biban-soare (Lepomis gibbosus). 4 sf (Bot; Mol) Floarea-soarelui (Helianthus annuus).

surean sm vz sorean

ZOREAN sm. 🐟 = SOREAN.

SOREAN, soreni, s. m. (Iht.) Obleț. O știucă se zvîrli pe fața bălții, fulgerînd după soreni. SADOVEANU, O. A. II 146.

SOREAN ~eni m. Pește dulcicol de talie mică, cu solzi mărunți, argintii, având gura oblică; obleț; albișoară. /soare + suf. ~ean

sorean m. Mold. soiu de pește cu solzii lucitori numit și soreață (Alburnus lucidus). [Derivat din soare].

soreán și zoreán m., pl. enĭ (Cp. cu rut. zorĕányĭ, înstelat, d. zórĕa, stea, pin aluz. al asemănarea luĭ cu ocheana. V. ocheană 2). Est. Un mic pește argintiŭ numit și săbioară (alburnus lúcidus), maĭ mic de cît ocheana, cu care seamănă perfect. – în Olt. și soreață, pl. ețe? La Tkt. zorean, alt pește (blicca), care e un fel de plătică. V. obleț și rîbiță.

Ortografice DOOM

sorean (pop.) s. m., pl. soreni

sorean (pop.) s. m., pl. soreni

sorean s. m., pl. soreni

Enciclopedice

Sor/ea, -eață, -enghea, -eni, -escu, -ete, -icu, -in v. Soare 4 – 10.

Sor, -ea, -eață, -enghea, -eni, -ești, -ete, -ici, -iecști, -icu, -in v. Soare 4 – 10.

Sinonime

SOREAN s. 1. v. obleț. 2. (Leucaspius delineatus) (prin Transilv.) muscan.

SOREAN s. v. biban-soare, caracudă, caras.

sorean s. v. BIBAN-SOARE. CARACUDĂ. CARAS.

SOREAN s. (IHT.) 1. (Alburnus alburnus) albișoară, obleț, (reg.) arvat, sabiță, săbioară, soreancă, soreață, sureatcă, uclei, (Dobr.) stoicesc, (Munt.) stoiceț. 2. (Leucaspius delineatus) (prin Transilv.) muscan.

Intrare: Sorea
Sorea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sorea
Soreață nume propriu
nume propriu (I3)
  • Soreață
Sorenghea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sorenghea
Soreni nume propriu
nume propriu (I3)
  • Soreni
Sorete nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sorete
Soricu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Soricu
Intrare: sorean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorean
  • soreanul
  • soreanu‑
plural
  • soreni
  • sorenii
genitiv-dativ singular
  • sorean
  • soreanului
plural
  • soreni
  • sorenilor
vocativ singular —
plural —
surean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sorean, sorenisubstantiv masculin

  • 1. ihtiologie popular Albișoară, obleț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albișoară obleț
    • format_quote O știucă se zvîrli pe fața bălții, fulgerînd după soreni. SADOVEANU, O. A. II 146. DLRLC
etimologie:
  • Soare + -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.