3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORCOVÍT s. n. Sorcoveală. – V. sorcovi.

SORCOVÍT s. n. Sorcoveală. – V. sorcovi.

sorcovit sns [At: DDRF / E: sorcovi] 1-2 Sorcovire (1-2).

SORCOVÍT s. n. Sorcoveală. Umblă cu sorcovitul.

SORCOVÍ, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam.

SORCOVÍ, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam.

sorcovi vt [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / Pzi: ~vesc / E: bg сурвакам] 1 A ura cu sorcova (1) Si: (reg) a sorcovăi. 2 (Fam; fig) A bate (cu un băț).

SORCOVÍ, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A umbla cu sorcova; a ura cu sorcova. Rostind cuvintele acestea și lovind încetișor cu sorcova pe cei de casă, zic că-i sorcovesc. MARIAN, la CADE. ♦ (Glumeț) A bate. Uneori întorcea biciul și o sorcovea cu codiriștea de corn. SANDU-ALDEA, la CADE.

A SORCOVÍ ~ésc tranz. 1) A ura cu sorcova. 2) fig. A lovi cu o vărguță. /<bulg. survakam

sorcovì v. a ura cuiva de Anul-nou, lovind ușor cu sorcova.

sorcovésc v. tr. (d. sorcovă saŭ d. bg. survákam). Ating cu sorcova urînd fericire. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc. – Și -văĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sorcoví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovésc, imperf. 3 sg. sorcoveá; conj. prez. 3 să sorcoveáscă

sorcoví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovésc, imperf. 3 sg. sorcoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. sorcoveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SORCOVIT s. sorcoveală, sorcovire, (reg.) sorcovăială, sorcovăit.

SORCOVÍ vb. (reg.) a sorcovăi. (A ~ pe cineva de Anul Nou.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sorcoví (-vésc, -ít), vb. – Obicei folcloric de Anul Nou, care constă în a ura noroc atingînd oamenii cu sorcova. Bg. survakum (Conev 170; Candrea; Scriban), de la survaki „Anul Nou”. – Der. sorcovă, s. f. (rămurică împodobită cu flori de hîrtie; femeie împopoțonată), postverbal (după Cihac, II, 354, din sl. sroka „punct”, aluzie la aspectul său mîzgălit; după Tiktin, în relație cu noroc); sorcoveală, s. f. (obicei folcloric de Anul Nou).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sorcovít, -ă, sorcoviți, -te, adj. – 1. Colindat. 2. Lovit. – Din sorcovi (DEX, MDA).

sorcoví, sorcovesc, vb. tranz. – 1. A colinda, a ura cu sorcova. 2. A lovi pe cineva, a bate cu o botă, cu un par: „Pintea să ia după Fata Pădurii cu bradul aprins, lovind-o mereu, când în spate, când la picioare, când la mijloc o sorcovea” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 202). 3. A vorbi fără rost. – Din bg. survakam (Scriban; Conev, Candrea, cf. DER; DEX, MDA) < survaki „Anul Nou” (DER).

Intrare: sorcovit (part.)
sorcovit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorcovit
  • sorcovitul
  • sorcovitu‑
  • sorcovi
  • sorcovita
plural
  • sorcoviți
  • sorcoviții
  • sorcovite
  • sorcovitele
genitiv-dativ singular
  • sorcovit
  • sorcovitului
  • sorcovite
  • sorcovitei
plural
  • sorcoviți
  • sorcoviților
  • sorcovite
  • sorcovitelor
vocativ singular
plural
Intrare: sorcovit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorcovit
  • sorcovitul
  • sorcovitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sorcovit
  • sorcovitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sorcovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sorcovi
  • sorcovire
  • sorcovit
  • sorcovitu‑
  • sorcovind
  • sorcovindu‑
singular plural
  • sorcovește
  • sorcoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sorcovesc
(să)
  • sorcovesc
  • sorcoveam
  • sorcovii
  • sorcovisem
a II-a (tu)
  • sorcovești
(să)
  • sorcovești
  • sorcoveai
  • sorcoviși
  • sorcoviseși
a III-a (el, ea)
  • sorcovește
(să)
  • sorcovească
  • sorcovea
  • sorcovi
  • sorcovise
plural I (noi)
  • sorcovim
(să)
  • sorcovim
  • sorcoveam
  • sorcovirăm
  • sorcoviserăm
  • sorcovisem
a II-a (voi)
  • sorcoviți
(să)
  • sorcoviți
  • sorcoveați
  • sorcovirăți
  • sorcoviserăți
  • sorcoviseți
a III-a (ei, ele)
  • sorcovesc
(să)
  • sorcovească
  • sorcoveau
  • sorcovi
  • sorcoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sorcovit (s.n.)

etimologie:

  • vezi sorcovi
    surse: DEX '98 DEX '09

sorcovi

  • 1. A colinda, a ura cu sorcova.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sorcovăi attach_file un exemplu
    exemple
    • Rostind cuvintele acestea și lovind încetișor cu sorcova pe cei de casă, zic că-i sorcovesc. MARIAN, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie: