opțiuni
  • info

3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORCOVIT s. n. Sorcoveală. – V. sorcovi.

SORCOVIT s. n. Sorcoveală. – V. sorcovi.

sorcovit sns [At: DDRF / E: sorcovi] 1-2 Sorcovire (1-2).

SORCOVIT s. n. Sorcoveală. Umblă cu sorcovitul.

SORCOVI, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam.

SORCOVI, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam.

sorcovi vt [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / Pzi: ~vesc / E: bg сурвакам] 1 A ura cu sorcova (1) Si: (reg) a sorcovăi. 2 (Fam; fig) A bate (cu un băț).

SORCOVI, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A umbla cu sorcova; a ura cu sorcova. Rostind cuvintele acestea și lovind încetișor cu sorcova pe cei de casă, zic că-i sorcovesc. MARIAN, la CADE. ♦ (Glumeț) A bate. Uneori întorcea biciul și o sorcovea cu codiriștea de corn. SANDU-ALDEA, la CADE.

A SORCOVI ~esc tranz. 1) A ura cu sorcova. 2) fig. A lovi cu o vărguță. /<bulg. survakam

sorcovì v. a ura cuiva de Anul-nou, lovind ușor cu sorcova.

sorcovésc v. tr. (d. sorcovă saŭ d. bg. survákam). Ating cu sorcova urînd fericire. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc. – Și -văĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sorcovit s. n.

sorcovit s. n.

sorcovit s. n.

sorcovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovesc, 3 sg. sorcovește, imperf. 1 sorcoveam; conj. prez. 1 sg. să sorcovesc, 3 să sorcovească

sorcovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovesc, imperf. 3 sg. sorcovea; conj. prez. 3 să sorcovească

sorcovi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovesc, imperf. 3 sg. sorcovea; conj. prez. 3 sg. și pl. sorcovească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SORCOVIT s. v. sorcovire.

SORCOVIT s. sorcoveală, sorcovire, (reg.) sorcovăială, sorcovăit.

SORCOVI vb. (reg.) a sorcovăi. (A ~ pe cineva de Anul Nou.)

SORCOVI vb. (reg.) a sorcovăi.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sorcovi (-vesc, -it), vb. – Obicei folcloric de Anul Nou, care constă în a ura noroc atingînd oamenii cu sorcova. Bg. survakum (Conev 170; Candrea; Scriban), de la survaki „Anul Nou”. – Der. sorcovă, s. f. (rămurică împodobită cu flori de hîrtie; femeie împopoțonată), postverbal (după Cihac, II, 354, din sl. sroka „punct”, aluzie la aspectul său mîzgălit; după Tiktin, în relație cu noroc); sorcoveală, s. f. (obicei folcloric de Anul Nou).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sorcovit, -ă, sorcoviți, -te, adj. – 1. Colindat. 2. Lovit. – Din sorcovi (DEX, MDA).

sorcovi, sorcovesc, vb. tranz. – 1. A colinda, a ura cu sorcova. 2. A lovi pe cineva, a bate cu o botă, cu un par: „Pintea să ia după Fata Pădurii cu bradul aprins, lovind-o mereu, când în spate, când la picioare, când la mijloc o sorcovea” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 202). 3. A vorbi fără rost. – Din bg. survakam (Scriban; Conev, Candrea, cf. DER; DEX, MDA) < survaki „Anul Nou” (DER).

Intrare: sorcovit (part.)
sorcovit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorcovit
  • sorcovitul
  • sorcovitu‑
  • sorcovită
  • sorcovita
plural
  • sorcoviți
  • sorcoviții
  • sorcovite
  • sorcovitele
genitiv-dativ singular
  • sorcovit
  • sorcovitului
  • sorcovite
  • sorcovitei
plural
  • sorcoviți
  • sorcoviților
  • sorcovite
  • sorcovitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sorcovit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorcovit
  • sorcovitul
  • sorcovitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • sorcovit
  • sorcovitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: sorcovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sorcovi
  • sorcovire
  • sorcovit
  • sorcovitu‑
  • sorcovind
  • sorcovindu‑
 singular plural
  • sorcovește
  • sorcoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sorcovesc
 (să)
  • sorcovesc
  • sorcoveam
  • sorcovii
  • sorcovisem
a II-a (tu)
  • sorcovești
 (să)
  • sorcovești
  • sorcoveai
  • sorcoviși
  • sorcoviseși
a III-a (el, ea)
  • sorcovește
 (să)
  • sorcovească
  • sorcovea
  • sorcovi
  • sorcovise
plural I (noi)
  • sorcovim
 (să)
  • sorcovim
  • sorcoveam
  • sorcovirăm
  • sorcoviserăm
  • sorcovisem
a II-a (voi)
  • sorcoviți
 (să)
  • sorcoviți
  • sorcoveați
  • sorcovirăți
  • sorcoviserăți
  • sorcoviseți
a III-a (ei, ele)
  • sorcovesc
 (să)
  • sorcovească
  • sorcoveau
  • sorcoviră
  • sorcoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sorcovitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi sorcovi DEX '98 DEX '09

sorcovi, sorcovescverb

  • 1. A colinda, a ura cu sorcova. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sorcovăi
    • format_quote Rostind cuvintele acestea și lovind încetișor cu sorcova pe cei de casă, zic că-i sorcovesc. MARIAN, la CADE. DLRLC
    • 1.1. figurat Bate, lovi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bate lovi
      • format_quote Uneori întorcea biciul și o sorcovea cu codiriștea de corn. SANDU-ALDEA, la CADE. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.