2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

SOPRÁNO s. n. v. sopran.

soprano n. vocea cea mai acută. ║ m. cântăreț cu această voce.

SOPRÁN, -Ă, (1) s. n., (2) soprani, -e, s. m. și f., (3) adj. invar. 1. S. n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil). 2. S. m. și f. Femeie sau copil cu voce de sopran (1). 3. Adj. invar. (Despre instrumente de suflat) Al cărui registru corespunde vocii de sopran (2). Saxofon sopran. [Var.: sopráno s. n.] – Din fr., it. soprano.

SOPRÁN, -Ă, soprani, -e, subst. 1. S. n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil). 2. S. m. și f. Femeie sau copil cu voce de sopran (1); p. ext. instrument de suflat cu sunet asemănător vocii de sopran. [Var.: sopráno s. n.] – Din fr., it. soprano.

SOPRÁN2, -Ă, soprani, -e, s. m. și f. Femeie sau copil cu voce de sopran; ◊ Soprană de coloratură v. coloratură.

SOPRÁN1 s. n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil). ◊ Loc. adv. (Neobișnuit) În sopran = cu voce de sopran. Vor cînta-n sopran și-n alt Graurii cîmpiei. COȘBUC, P. I 301. – Variantă: sopráno s. n.

soprán2 (cântăreț) (so-pran) s. m., pl. sopráni

soprán1 (saxofon ~) (so-pran) adj. invar.

soprán3 (voce) (so-pran) s. n.

sopránă (so-pra-) s. f., g.-d. art. sopránei; pl. sopráne

SOPRÁN, -Ă s.n. Vocea cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești, care se întâlnește la femei și la băieții mici. // s.m. și f. Cântăreț sau cântăreață care are o astfel de voce; (p. ext.) instrument de suflat care corespunde acestei voci. [Var. soprano s.n. / < fr., it. soprano].

SOPRÁN, -Ă I. s. n. cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești (la femei și la copii). II. s. m. f. cântăreț, cântăreață cu vocea în registrul cel mai acut; (p. ext.; s. n.) instrument muzical de suflat, al cărui registru corespunde acestei voci. (< fr., it. soprano)

SOPRÁN ~e n. 1) Voce de femeie sau de copil cu cel mai înalt registru. 2) Instrument muzical cu registrul corespunzător acestei voci. [Sil. so-pran] /<it., fr. soprano

SOPRÁNĂ ~e f. Femeie care are o voce cu cel mai înalt registru. [G.-D. sopranei] /<it., fr. soprano

*soprán, -ă s. (it. soprano, d. sopra, deasupra). Muz. Cîntăreț cu vocea cea maĭ supțire. V. bas, tenor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

soprán (voce) s. n. (sil. -pran)

soprán (persoană) s. m. (sil. -pran), pl. sopráni

arată toate definițiile

Intrare: sopran
substantiv neutru (N77)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soprano
  • sopranoul
  • sopranou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • soprano
  • sopranoului
plural
vocativ singular
plural
  • silabație: -pran
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sopran
  • sopranul
  • sopranu‑
plural
  • soprani
  • sopranii
genitiv-dativ singular
  • sopran
  • sopranului
plural
  • soprani
  • sopranilor
vocativ singular
plural
Intrare: soprană
substantiv neutru (N77)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soprano
  • sopranoul
  • sopranou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • soprano
  • sopranoului
plural
vocativ singular
plural
  • silabație: -pran
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sopra
  • soprana
plural
  • soprane
  • sopranele
genitiv-dativ singular
  • soprane
  • sopranei
plural
  • soprane
  • sopranelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)