2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOPRÁNO s. n. v. sopran.

soprano n. vocea cea mai acută. ║ m. cântăreț cu această voce.

SOPRÁN, -Ă, (1) s. n., (2) soprani, -e, s. m. și f., (3) adj. invar. 1. S. n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil). 2. S. m. și f. Femeie sau copil cu voce de sopran (1). 3. Adj. invar. (Despre instrumente de suflat) Al cărui registru corespunde vocii de sopran (2). Saxofon sopran. [Var.: sopráno s. n.] – Din fr., it. soprano.

sopran [At: I. GOLESCU, C. / V: ~o / Pl: ~i, ~e / E: it, fr soprano] 1 sn (Șîf soprano) Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești întâlnită de obicei la femei și copii. 2 sn (Nob; îlv) În ~ Cu voce de sopran (1). 3 smf Persoană cu voce de sopran (1). 4 smf (Pex) Instrument de suflat a cărui sursă corespunde vocii de sopran (1).

SOPRÁN, -Ă, soprani, -e, subst. 1. S. n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil). 2. S. m. și f. Femeie sau copil cu voce de sopran (1); p. ext. instrument de suflat cu sunet asemănător vocii de sopran. [Var.: sopráno s. n.] – Din fr., it. soprano.

SOPRÁN1 s. n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil). ◊ Loc. adv. (Neobișnuit) În sopran = cu voce de sopran. Vor cînta-n sopran și-n alt Graurii cîmpiei. COȘBUC, P. I 301. – Variantă: sopráno s. n.

SOPRÁN2, -Ă, soprani, -e, s. m. și f. Femeie sau copil cu voce de sopran; ◊ Soprană de coloratură v. coloratură.

SOPRÁN, -Ă s.n. Vocea cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești, care se întâlnește la femei și la băieții mici. // s.m. și f. Cântăreț sau cântăreață care are o astfel de voce; (p. ext.) instrument de suflat care corespunde acestei voci. [Var. soprano s.n. / < fr., it. soprano].

SOPRÁN, -Ă I. s. n. cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești (la femei și la copii). II. s. m. f. cântăreț, cântăreață cu vocea în registrul cel mai acut; (p. ext.; s. n.) instrument muzical de suflat, al cărui registru corespunde acestei voci. (< fr., it. soprano)

SOPRÁN ~e n. 1) Voce de femeie sau de copil cu cel mai înalt registru. 2) Instrument muzical cu registrul corespunzător acestei voci. [Sil. so-pran] /<it., fr. soprano

SOPRÁNĂ ~e f. Femeie care are o voce cu cel mai înalt registru. [G.-D. sopranei] /<it., fr. soprano

*soprán, -ă s. (it. soprano, d. sopra, deasupra). Muz. Cîntăreț cu vocea cea maĭ supțire. V. bas, tenor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sopran3 (voce) (desp. so-pran) s. n.

sopra (desp. so-pra-) s. f., g.-d. art. sopranei; pl. soprane

sopra (so-pra-) s. f., g.-d. art. sopranei; pl. soprane

soprán (voce) s. n. (sil. -pran)

sopránă s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. sopránei; pl. sopráne

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sopran(ă) (› it. sopra), vocea care cântă deasupra celorlalte voci, după cum o indică termenul italian, fiind cea mai acută: 1. Voce (1) feminină, cu ambitus (1) între do1 și do3 (unele voci pot ajunge până la fa3, fa diez3 și chiar până la la3). Această voce se clasifică după diferențe ale timbrului* și posibilitățile tehnice vocale individuale în: s. dramatică (spinto), s. lirică și s. de coloratură (există și categorii intermediare ca s. lirico-dramatică sau s. lirică și de coloratură). 2. Voce de copil, cu diapazonul (4) între do1 și sol2. 3. Voce (2) întâia într-o structură armonic-polif. (în partida* de cor sau instr.) care s-a „suprapus” vocii inițial superioare, cea de alto*. În muzica veche, notarea vocii de s. se făcea în cheia* do pe linia întâi a portativului*, care se numea și cheie de s. 4. Instr. muzical al cărui ambitus corespunde vocii de s. (1) (ex. fl. drept*-s.ș sax s.) Notația prescurtată a termenului, în partituri, se face prin majuscula S.

Intrare: sopran (voce)
  • silabație: so-pran info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sopran
  • sopranul
  • sopranu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sopran
  • sopranului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N77)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soprano
  • sopranoul
  • sopranou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • soprano
  • sopranoului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: soprană
  • silabație: so-pra-nă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sopra
  • soprana
plural
  • soprane
  • sopranele
genitiv-dativ singular
  • soprane
  • sopranei
plural
  • soprane
  • sopranelor
vocativ singular
  • sopra
  • soprano
plural
  • sopranelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sopran, sopranisubstantiv masculin
sopra, sopranesubstantiv feminin

etimologie:

sopransubstantiv neutru

  • 1. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • chat_bubble locuțiune adverbială neobișnuit În sopran = cu voce de sopran. DLRLC
      • format_quote Vor cînta-n sopran și-n alt Graurii cîmpiei. COȘBUC, P. I 301. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.