9 definiții pentru somnolent

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOMNOLÉNT, -Ă, somnolenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este în stare de somnolență sau trădează somnolență; care dormitează (sau pare că dormitează); toropit, moleșit (de somn). – Din fr. somnolent, lat. somnolentus.

SOMNOLÉNT, -Ă, somnolenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este în stare de somnolență sau trădează somnolență; care dormitează (sau pare că dormitează); toropit, moleșit (de somn). – Din fr. somnolent, lat. somnolentus.

somnolent, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~lint, ~linte / Pl: ~nți, ~e / E: fr somnolent] 1-2 a, av (D. obiecte) (Care se află) în stare de somnolență (2). 3 a Care dormitează (1). 4 a Care este toropit de somn2 (1). 5 a (Pex) Incapabil de acțiune. 6 smf (Rar) Persoană inactivă. 7 a (D. înfățișarea oamenilor sau d. manifestările lor) Care indică somnolență (1).

SOMNOLÉNT, -Ă, somnolenți, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care e în stare de somnolență; care dormitează (sau pare că dormitează); toropit, moleșit (de somn). Madame Rinalti, somnolentă, albă și puhavă... înlocuia soțul la casă. C. PETRESCU, O. P. I 148. Ea singură are farmecul și darul de a-i stimula energia somnolentă. REBREANU, R. I 21. Doctorul, cu veșnicu-i zîmbet somnolent, cu mișcări leneșe, intră în birou. BART, E. 339. ◊ Fig. Ne-am plimbat încet printre boschetele înalte, pe lîngă lacul somnolent și am stat apoi pe bancă. GALACTION, O. I 655. ◊ (Adverbial) Oamenii pășeau somnolent și indiferenți în ploaie. C. PETRESCU, Î. II 134.

SOMNOLÉNT, -Ă adj. Care este în stare de somnolență; care moțăie, dormitează; moleșit de somn. [Cf. fr. somnolent, lat. somnolentus].

SOMNOLÉNT, -Ă adj. care este în stare de somnolență; referitor la somnolență. (< fr. somnolent, lat. somnolentus)

SOMNOLÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care somnolează; aflat în stare de somnolență. 2) fig. Care manifestă lipsă de activitate; inactiv. /<fr. somnolent

*somnolént, -ă adj. (lat. somnolentus și somnulentus. Cp. cu corpulent, opulent). Care e în stare de somnolență.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

somnolent adj. m., pl. somnolenți; f. somnolentă, pl. somnolente

somnolént adj. m., pl. somnolénți; f. sg. somnoléntă, pl. somnolénte

Intrare: somnolent
somnolent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • somnolent
  • somnolentul
  • somnolentu‑
  • somnolentă
  • somnolenta
plural
  • somnolenți
  • somnolenții
  • somnolente
  • somnolentele
genitiv-dativ singular
  • somnolent
  • somnolentului
  • somnolente
  • somnolentei
plural
  • somnolenți
  • somnolenților
  • somnolente
  • somnolentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

somnolent, somnolentăadjectiv

  • 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care este în stare de somnolență sau trădează somnolență; care dormitează (sau pare că dormitează); toropit, moleșit (de somn). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Madame Rinalti, somnolentă, albă și puhavă... înlocuia soțul la casă. C. PETRESCU, O. P. I 148. DLRLC
    • format_quote Ea singură are farmecul și darul de a-i stimula energia somnolentă. REBREANU, R. I 21. DLRLC
    • format_quote Doctorul, cu veșnicu-i zîmbet somnolent, cu mișcări leneșe, intră în birou. BART, E. 339. DLRLC
    • format_quote figurat Ne-am plimbat încet printre boschetele înalte, pe lîngă lacul somnolent și am stat apoi pe bancă. GALACTION, O. I 655. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Oamenii pășeau somnolent și indiferenți în ploaie. C. PETRESCU, Î. II 134. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.